postul mare

 

Postul Mare este un dar minunat, o vreme aparte care aduce în fiecare an echilibru în inimile noastre. Spunem adesea că Biserica este un spital duhovnicesc. Într-adevăr, Ortodoxia are un fundament terapeutic: credința ne vindecă, ne redă plinătatea în Hristos, astfel încât noi să fim sănătoși la trup, minte și suflet. O parte importantă a terapiei o constituie Postul Mare, care ne dă an de an prilejul de a ne veșteji patimile și de a ne concentra puterile asupra vieții duhovnicești.

Preocupare din anii studenției, Părintele fiind cel care m-a îndemnat să lucrez teza de licență în relația dintre textul liturgic și Paștele Crucii – Săptămâna Patimilor – pe când studiam în vechea sală de lectură a facultății, cartea acesta mi-a adus aminte de seriozitatea sa în studiu, rugăciune și drag de Hristos. Volumul, chiar dacă nu pare amplu, poartă cu sine adâncimea de sens a înțelegerii teologice a Triodului și a relației acestuia cu înțelegerea omului de astăzi. Valoarea sa în pedagogia pocăinței.

Grăirea în deșert, zice Sf. Ioan Scărarul, este scaunul slavei deșarte, semn al nepriceperii, urmare a îmbuibării și necurăției, pierderea umulinței și întunecarea rugăciunii. Este o irosire a celui mai de cinste dar pe care l-a dat Dumnezeu omului, darul cuvântului și prefacerea lui în prilej de păcătuire și pierzare.

Duhul grijii de multe, spun Sfinții Părinți, este semnul împătimirii de cele materiale, cleiul care ne ține lipiți de cele pământești.

În această săptămână vă propunem spre lectură următoarele volume: