Eşti aici

poezie crestina
 

tăciune, ochii de rugăciune. haine,

hlamida roasă la mâneci, de timpuri

străvechi. când drumurile toate treceau

prin cernăuţi

tăciune, ochii de rugăciune. muzica

aceea ameţitoare a rămas. muzica lui

wolfgang amadeus mozart.

sângeră ochii lui lazăr în mormântul

de piatră. afară e Prietenul care-l

strigă. de atâta bunătate înfloresc şi

pomii neroditori.

Poezia lui Dorin Ploscaru din volumele Să mori primăvara (1995), Sîmbăta lui Lazăr(1997), Flașneta(2000), Peștele pe uscat(2001), Peștele albastru(2005) și Aurora dreams(2011) se scrie din asumarea tragică a distanței care separă lumea percepută prin simțuri de aceea văzută; aproape fiecare text al cărților lui e o litanie a acestei despărțiri și a înălțării unor ziduri între care, suspendată, stă poezia însăși.

Aveţi în faţă o carte de debut, dar o parte din trăirile şi gîndurile a patruzeci de ani dintr‑o viaţă. Este o carte despre om, despre noi, despre realitatea de acum şi dintotdeauna, raportată la modelul divin. Prin ea am vrut să vă împărtăşesc, în felul meu, iubirea de viaţă, să vă amintesc şi să vă reamintesc cine sîntem, cum sîntem, poate cum ar trebui să fim.

     Decapitat pentru mărturisirea neabătută a credinţei sale în Hristos, Brâncoveanu se înrudeşte în jertfa sa cu Sfântul Ioan Botezătorul, devenind şi el un prodrom al Fiului lui Dumnezeu (Imnul lui Constantin Brâncoveanu – Imnele Bucuriei). Întru Adevărul, viaţa lui Brâncoveanu începe cu adevărat după decapitare. O viaţă care luminează ţara-i aşezată în Biserică. Lutul trupesc a fost transfigurat în lumină. Sunt multe feluri de a muri eroic şi de a fi cinstit şi plâns ca...

Pagini