Gheorghe Simon este un poet al Cuvîntului în sens primordial, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Verbului divin. Astfel, ni se dezvăluie o concepţie înaltă despre poezie, ca res sacra, cu un sens profund pe care poetul îl descoperă în toate ipostazele vieţii. Viziunea lui Gheorghe Simon asupra poeziei se relevă ca jertfă a fiinţei către Cuvîntul întrupat, căci, rostul poetului e în cuvînt, în fervoarea rostirii....
Eşti aici
Editura Doxologia
Criza ecologică… sau poate, mai curând, criza (κρίσις – judecată, rezultatul a ceea ce alegem) de personalitate a umanităţii?! Dacă un grădinar nu se îngrijeşte de cultivarea, creşterea, plivirea legumelor, florilor, ci – mai rău – calcă peste ele, oare ne vom mira de ce nu a rodit grădina? Sau ne vom spune că este o criză ecologică ale cărei cauze nu le...
Lucrarea de față, îngrijită de Acad. Andrei Eșanu și Valentina Eșanu, tratează un șir de probleme cultural-spirituale din activitatea Starețului Paisie Velicikovski și a obștii sale în Moldova, care a avut un mare răsunet cultural atât în Principatele Române, cât și în întreg sud-estul și estul Europei, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și, prin numeroșii săi ucenici, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
– De ce sunt atât de trist? se întreba, pentru a nu știu câta oară, în acea zi, domnul Carte, răsfoindu-și filele una câte una.
A fost odată ca niciodată, într-o țară îndepărtată și veselă, un om neînchipuit de leneș care avea un arici trist. De fapt, animalul țepos nimerise în casa lui din greșeală, într-o noapte când s-a speriat de fulger și s-a ascuns sub prima plapumă ieșită în cale.
În aceeași zi în care mama m-a certat zdravăn că nu mă spăl pe dinți, buna mea prietenă Ayako m-a întrebat dacă nu vreau să facem rost de un prinț fermecos. Citise într-o carte veche, cu copertele rupte și cu pete de cacao cu lapte, cum putem găsi o asemenea făptură. Ayako nu e poreclă, e un nume. Așa cum pe mine mă strigă toată lumea Ilinca, ei îi spun Ayako, pentru că părinții săi sunt japonezi.
S-ar putea ca pe limba lor „Ayako” să însemne chiar „Ilinca”...
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odată un împărat...
Cartea de față își propune să ajute cititorii să pătrundă mai profund în esența duhovnicească a tradiției artei sacre bizantine. Arta bizantină nu poate fi condamnată că nu este firească, realistă, sau pentru că nu reproduce fidel lumea exterioară. Scopul ei este unul foarte diferit. Ea are o funcție religioasă. Ea caută să exprime lucruri duhovnicești spre a-l ajuta pe om să pătrundă tainele religiei creștine, să se ridice la un nivel superior al ființei. Perioada bizantină...
În fiecare an, primăvara picură noi nădejdi în sufletele noastre. Întreaga fire, trezită din nou la viaţă, se îmbracă în haină aleasă, în veşmânt de sărbătoare. Pretutindeni zbucneşte viaţa: pe munţi, în văi, în codri, pe câmpie; numai în sufletul leneşului şi al necredinciosului n-are loc nici o primeneală, căci vântul vieţii suflă a pustiu în el ca într-o casă măcinată de ruină.
„Tâlcuirea Părinţilor nu este doar rodul cărţilor pe care le-au citit, ci şi al propriei lor experienţe. De aceea, când vorbesc despre dogme, Părinţii nu fac doar simpla tâlcuire a textelor, ci vorbesc şi din experienţa lor, la fel ca un astronom care, atunci când predă o lecţie, nu vorbeşte doar din tratatele de astronomie, ci se uită și prin telescop, verificând cu telescopul cele scrise în cărţi. De fapt, telescopul este mai important decât cărţile. La fel şi în teologia...
