călăuze duhovnicești

 

Se doreşte ca acestă carte să fie o călăuză duhovnicească pentru toţi ce-L iubesc pe Hristos şi poartă în ei nădejdea mântuirii. Arhimandritul Cleopa Ilie a fost părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sihăstria şi al multor credincioşi timp de peste 50 de ani. A fost un duhovnic al rugăciunii, al cunoaşterii şi al cuvântului viu care trezeşte conştiinţa, care luminează mintea şi dă viaţă . Sfinţia sa porneşte de la minte spre inimă . De aceea, mai întâi învaţă, sfătuieşte, explică şi abia la urmă spovedeşte şi ascultă glasul conştiinţei şi al inimii celor ce...

Pentru monahi tăcerea este dreptar al vieții. Îi păzește de vorbirea neîncetată și neînfrânată, de judecarea aproapelui și de clevetire, care este moartea sufletului. Îi izbăvește de conflicte și de certuri și le menține necesara liniște lăuntrică pentru nevoința luării aminte la sine. Tăcerea este rodul isihiei, o stareinterioară din care se naște cuvântul duhovnicesc.

Când tace monahul și când vorbește?

Avva Pimen dezleagă cu discernământ această problemă:

Cartea părintelui Paisie Olaru este un îndemn pentru a înțelege esențialul și vocația vieții monahale. Lumina și lupta acestei cărți, care cheamă pe om la împăcare cu Dumnezeu, cu semenii și cu sine însuși, contrastează mult cu tulburarea veacului în care trăim. Pentru părintele Paisie, moartea a devenit un Paște, o trecere la Domnul, într-un „colțișor de rai”, într-un „sălaș din Casa Tatălui ceresc”, pentru că toată viața sa pe pământ a fost căutare și pregustare a bucuriei cerești.

Editura Doxologia oferă cititorilor cel de-al doilea opus al scrierilor Sfântului stareţ Paisie Velicicovschi (1791-1794). În acest volum ne sunt prezentate 18 texte paisiene româneşti de epocă, scrieri care au circulat în manuscrise prin intermediul traducerilor româneşti efectuate după originalele slavone ale stareţului Paisie (cu câteva excepţii) în timpul vieţii lui sau mai târziu.

Sfântul Paisie de la Neamţ (1721-1794) a lăsat în urma sa o operă impresionantă, atât cărturărească: numeroase traduceri patristice din greaca veche şi din slavonă, cât şi duhovnicească: renaşterea vieţii monahale din Ţările Române, Rusia şi Ucraina. În încercarea de a reliefa anumite aspecte ale operei şi vieţii sale s-au scris numeroase lucrări despre Cuviosul Paisie Velicicovschi, dar cea mai importantă sursă de informaţii despre viaţa şi caracterul unei asemenea personalităţi sunt propriile sale scrieri.

Au fost adunate în această carte secvenţe din viaţa şi „opera” părintelui Iustin Pârvu. Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, „închis” în mănăstire, „îngropat în lume”, părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ţi-o oferă credinţa. Din pilda sa şi a altora învăţăm să fim români şi creştini. Cartea adună  dialoguri realizate în perioada 2005-2007.

Câţiva ani binecuvântaţi, sufletele multor credincioşi au simţit prezenţa Părintelui Paisie de la Mănăstirea Secu, respirată din minunatele comori duhovniceşti pe care cuvioşia sa le-a făcut cunoscute în mai toată ţara, printr-un misionarism ortodox autentic, altruist şi pilduitor.

Talanţii mulţi, cu care Bunul şi Preamilostivul Dumnezeu l-au înzestrat, au rodit şi prin darul scriitoricesc a izvorât această carte, ca o mărturie de sfinţenie, dăruire şi trăire duhovnicească vie a monahului pătimitor Paisie Costandel, ajunsă şi la noi după mutarea sa...

După dialogurile cu Părintele Iustin din anii 2005-2006, adunate integral, în ediție definitivă, în volumul „Părintele Iustin Pârvu – o misiune creștină și românească” (Editura Doxologia, 2014), credeam că nimic nu mai e de spus. Însă trecând pe la Petru Vodă, pe la începutul anului 2010, după ce Părintele Iustin a revenit din spitalul de la Cluj-Napoca, de unde tot primeam vești că „a plecat”, nu m-am putut abține și am mai înregistrat o convorbire. Apoi, la o vreme, revenind, părintele m-a întrebat: „Nu continuăm?”, Și am continuat.