Recunosc, n-am apucat să pun și eu un compot de fapte bune, ca tot creștinul care se pregătește de iarnă, nici măcar o dulceață de credință și altele.
Zilele trecute am primit un pachet substanțial de bunătăți de la o prietenă care are gradină bio, eco și toate celelalte la un loc, ce consta în roșii, ceapă, castraveți, cartofi, ardei gras și porumb, ce să mai un adevărat chit de supraviețuire în aceste vremuri mai dificile. Primul gând venit în minte a fost da, da poate să vină pandemia, din nou, sunt pregătit trupește. Și mi-am dat seama că sunt asemenea bogatului din Evanghelie care s-a pregătit din toate punctele de vedere pentru seceta care urma, adunându-și bunătăți pentru iarnă.
Se prea poate ca și eu să fiu la fel de mândru și încrezător în forțele proprii, în bunurile alimentare care oricum sunt așezate la umbra termenului de valabilitate, așteptându-și cuminți obștescul sfârșit. Și totuși, dacă aș ajunge la spital, aș putea să iau cu mine un pate sau o conservă de fasole, sau faină de grâu?!
Cred că nu ar încăpea nicidecum în izoletă, tot ce încape este un telefon, niște schimburi și ce să mai fie... A, da , și sufletul, chiar el, chiar acela în a cărui cămară bate vântul. Recunosc, n-am apucat să pun și eu un compot de fapte bune, ca tot creștinul care se pregătește de iarnă, nici măcar o dulceață de credință și altele.
Așadar, zilele astea mă gândesc serios să-mi umplu cămara sufletului meu cu multe bunătăți pentru iarna ce vine.