gândul săptămânii

 

Zilele trecute am primit un pachet substanțial de bunătăți de la o prietenă care are gradină bio, eco și toate celelalte la un loc, ce consta în roșii, ceapă, castraveți, cartofi, ardei gras și porumb, ce să mai un adevărat chit de supraviețuire în aceste vremuri mai dificile. Primul gând venit în minte a fost da, da poate să vină pandemia, din nou, sunt pregătit trupește. Și mi-am dat seama că sunt asemenea bogatului din Evanghelie care s-a pregătit din toate punctele de vedere pentru seceta care urma, adunându-și bunătăți pentru iarnă.

Mi se pare mie sau în ultimul timp ne cam mor copacii „de foame”, uităm mirosul aerului curat, iar gingășia față de natură și animale devine de domeniul trecutului? Pe drumul spre locul de muncă, în fiecare dimineață, agitația de pe străzi face ca aerul să fie aproape irespirabil, însă astăzi am ajuns mult mai devreme la muncă, înaintea oricărui ambuteiaj, a oricărei mașinării de scos fum, a oricărei „vorbe de duh” donate cu multă recunoștință participanților la trafic.