Mi se pare mie sau în ultimul timp ne cam mor copacii „de foame”, uităm mirosul aerului curat, iar gingășia față de natură și animale devine de domeniul trecutului?
Mi se pare mie sau în ultimul timp ne cam mor copacii „de foame”, uităm mirosul aerului curat, iar gingășia față de natură și animale devine de domeniul trecutului? Pe drumul spre locul de muncă, în fiecare dimineață, agitația de pe străzi face ca aerul să fie aproape irespirabil, însă astăzi am ajuns mult mai devreme la muncă, înaintea oricărui ambuteiaj, a oricărei mașinării de scos fum, a oricărei „vorbe de duh” donate cu multă recunoștință participanților la trafic. Astăzi, în drum spre serviciu, m-am trezit în mijlocul copilăriei, la bunici, unde îmi petreceam vacanțele de vară, unde copacul era copac, iar omul era OM, unde aerul avea ceva din eleganța, finețea și dulceața parfumurilor pe care astăzi le găsim la prețuri astronomice în mall-uri. Pe-atunci natura era gratis, acum natura e ceva rar, iar când reușim să ne apropiem de ea o facem în mod distructiv, abuziv, aruncând asupra ei cu boxe, fum de mâncare și multe, multe gunoaie.
Știu că poate mesajul este cam dur, dar pe zi ce trece multe dintre animalele și plantele ce ne înconjoară sunt pe cale de dispariție, temperatura globală este în creștere, iar clima se schimbă de la an la an. Nu așa ne-au învățat bunicii!
Ne-au învățat să sădim, să udăm, să îngrijim, să dăruim, să iubim înainte de a culege.
Ne-au învățat că tot ce avem și ne înconjoară este darul lui Dumnezeu, și mai ales că El este prezent în darul Său, pe care trebuie să-l prețuim.
Ne-au învățat să nu vorbim prea mult în natură, ci să vorbim mai mult cu ea, să o ascultăm, să devenim pentru câteva minute duhovnicul ei, să fim părtași la minunile ei, pentru că da, natura este Sfântă și poate face minuni cu noi toți.
Și cu toate astea vă reamintesc: Nu așa ne-au învățat bunicii!
În speranța că sfârșitul de săptămână vă va aduce mai aproape de natură, vă urez să vă bucurați împreună cu ea și nu doar de ea!
