Eram trist, mâhnit, posomorât. N-am înțeles, am întrebat enoriașa mea: ”De ce să fiu numai eu pe locul doi?” ...
A trecut ceva timp, aproape doi ani, un accident vascular cerebral am avut. În sfârșitul ultimului an am trecut prin parohia mea. Oamenii mă primeau de la porți: ”Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru...”
O femeie s-a închinat evlavioasă, apoi m-a întrebat: ”Părinte, cum mai sunteți, bine, v-ați însănătoșit?” Am răspuns: ”Da, vă mulțumesc...” Femeia a continuat: ”Părinte, mă bucur, sunteți pe locul doi...”Acum, și la începutul noului an: ”În Iordan botezându-Te Tu , Doamne, Închinarea Treimii s-a arătat...”, aceeași femeie mi-a spus, aproape: ”La mulți ani, sărut mâna, Părinte, să rămâneți sănătos, să fiți tot pe locul doi...
Eram trist, mâhnit, posomorât. N-am înțeles, am întrebat enoriașa mea: ”De ce să fiu numai eu pe locul doi?” Puțin s-a mirat și mi-a răspuns direct: ”Părinte, DUMNEZEU ESTE PE PRIMUL LOC.”
Am înțeles.Teologie!
