Într-o seară, la acea bisericuţă unde micul Iacov se ruga în genunchi, a văzut o umbră în altar. S-a înfricoşat şi a doua zi i-a povestit mamei sale ce se întâmplase, însă înţeleapta sa mamă i-a spus...
Seara după ce toţi ai casei se culcau, el ieşea pe ascuns şi mergea la o bisericuţă din afara satului ca să se roage la Sfânta Parascheva. Acolo făcea multe metanii, aşa cum obişnuia şi mama sa, şi se ruga multe ceasuri, după care se întorcea acasă fără ca nimeni să-şi dea seama.
Într-o seară, la acea bisericuţă unde micul Iacov se ruga în genunchi, a văzut o umbră în altar. S-a înfricoşat şi a doua zi i-a povestit mamei sale ce se întâmplase, însă înţeleapta sa mamă i-a spus: „Nu te teme, Iacove! O fi fost rasa preotului şi umbra de la lună”. Astfel a risipit frica fiului ei. În seara următoare, micul Iacov a mers din nou în bisericuţă ca să se roage. După ce şi-a terminat rugăciunea şi a ieşit din acea smerită bisericuţă, a văzut sub un copac mare o femeie înaltă, îmbrăcată în negru, care îi făcea semn să se apropie. Când a ajuns lângă ea, aceea l-a întrebat: „Iacove, ce vrei să-ţi dăruiesc pentru atâtea rugăciuni pe care le faci în casa mea?”. „Dar cine eşti tu, draga mea doamnă?”, a întrebat el. „Eu sunt Sfânta Parascheva şi orice-mi vei cere, îţi voi da.” „Eu sunt mic şi nu ştiu ce vreau, dar am s-o întreb pe mama mea, şi ce-mi va spune, aceea am să-ţi cer.”
Dimineaţa următoare îi spune mamei sale binecuvântate: „Mamă, ieri, când am ieşit din bisericuţă, am văzut-o pe Sfânta Parascheva, care mi-a spus că-mi va da orice îi voi cere. Ce să-i cer, mamă?”. Atunci mama sa şi-a deschis larg ambele braţe, ca şi cum ar fi vrut să îmbrăţişeze tot cerul, şi a strigat cu voce tare: „Să trăiesc după voia lui Dumnezeu, Sfântă Parascheva. Să-mi dai destinul meu de om care se va mântui”.
Seara, micul Iacov, ca un ucenic adevărat, a repetat sfintei cuvintele mamei sale, iar Sfânta Parascheva a răspuns profetic cererii simple a mamei Stareţului: „Îţi voi da un destin* pe care mulţi îl vor invidia”. Mai târziu, Stareţul ne spunea despre aceasta: „Oare să-mi fi spus minciuni Sfânta Parascheva?! Oare mi-a dat un destin mic?! M-a făcut preot al Tainelor lui Dumnezeu!”. Îşi amintea şi ne povestea cu un deosebit umor bătrânesc: „Când liturghisea preotul satului şi în momentul când psalţii cântau Heruvicul, eu auzeam foşnet de aripi în jurul Sfintei Mese. Credeam că preotul nu avea trup. Era înger. Spuneam că avea două oase la umeri ca nişte cuiere de care-şi atârna rasa”. Aşa vedeau ochii de copil ai sufletului său preoţia şi, într-adevăr, aşa sunt lucrurile dumnezeieşti. Vedea pe preot ca pe un înger pământesc care liturghiseşte cu heruvimii şi serafimii. De mic a dobândit ochi de heruvim ca să contemple tainele cereşti.
