Vedem că nu putem fi părtaşi la viaţa lui Dumnezeu dacă nu ne schimbăm în profunzime. Prin urmare, este esenţial să ne îndreptăm către Dumnezeu pentru ca El să ne transforme şi să ne preschimbe.
Vedem că nu putem fi părtaşi la viaţa lui Dumnezeu dacă nu ne schimbăm în profunzime. Prin urmare, este esenţial să ne îndreptăm către Dumnezeu pentru ca El să ne transforme şi să ne preschimbe, şi din acest motiv, pentru început, trebuie să ne rugăm să fim convertiţi. În latină, convertire înseamnă întoarcere, schimbare în mersul lucrurilor. Cuvântul grec metanoia înseamnă schimbare a minţii. A te converti înseamnă că în loc să-ţi petreci viaţa privind în toate direcţiile, urmezi o singură direcţie.
Este o îndepărtare de foarte multe lucruri pe care nu le preţuim doar pentru că ne plac şi sunt la îndemâna noastră. Primul impact al convertirii îl reprezintă modificarea modului în care ne raportăm la valorile noastre: când Dumnezeu se află în centrul vieţii noastre, toate lucrurile capătă un nou statut şi o nouă adâncime. Tot ceea ce este a lui Dumnezeu, tot ceea ce-I aparţine este benefic şi real. Tot ce se află în afara Lui nu are valoare sau semnificaţie.
Dar nu putem numi convertire doar simpla schimbare a minţii. Ne putem schimba mintea şi să nu facem nici un pas înainte; trebuie însă să urmeze un act de voinţă şi convertirea nu este posibilă dacă voinţa noastră nu este pusă în mişcare şi nu se îndreaptă către Dumnezeu; cel mult, în noi există doar o schimbare incipientă, în stare latentă şi inactivă.
Fragment extras din cartea: „Rugăciunea care aduce roade. Buchet de texte duhovnicești pentru lectură zilnică ”
