Bogați fiind, Ioachim și Ana își împărțeau câștigul zilnic în trei părți: o parte pentru ei, o parte pentru săraci și o parte pentru Biserica lui Dumnezeu. Deși însoțiți de nerodire de prunci, de 50 de ani, nu deznădăjduiau. Își duceau viața în tăcere și în evlavie.
Odată, Ioachim s-a dus la Templul din Ierusalim ca să aducă jertfă lui Dumnezeu. Arhiereul Isahar l-a defăimat: Nu se cade a primi darul din mâinile tale, ești nevrednic, din moment ce nu ai fii.
Mult s-au mâhnit cei doi bătrâni, s-au întors, s-au întors la casa lor cuprinși de întristare, au căzut cu fața la pământ rugându-se lui Dumnezeu să facă o minune. La puțină vreme, bătrânilor Ioachim și Ana li s-a născut o fată, Presfânta Fecioară Maria, astfel ei aveau să devină din Drepți și Dumnezeiești Părinți, Bunicii lui Hristos.
