Cel care-și păzește canonul său este fiu adevărat al Bisericii.
Cel care-și păzește canonul său este fiu adevărat al Bisericii. Așa scrie Sfântul Nicodim Aghioritul, și anume, iată ce spune despre aceasta: „De vei păzi canonul duhovnicului tău, arăți prin aceasta că în adevăr te pocăiești și ești adevărat fiu «al lui Dumnezeu» (după dar), și al Sfintei Biserici, care a rânduit această certare a canonului. Iar dacă, dimpotrivă, vei lepăda canonul duhovnicului tău, aceasta este semn că pocăința ta nu este adevărată, ci mincinoasă. Este semn că nu ești adevărat fiu al lui Dumnezeu și al Bisericii”.
Aceasta se adeverește și din cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „De suferiți certare, Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii, căci oare este vreun fiu pe care tatăl său să nu-l certe? Iar de rămâneți fără certare (care este obștească pentru toți) atunci nu sunteți fii, ci copii născuți fără de lege (bastarzi). Fiecare certare nu ni se pare la început bucurie, ci întristare, dar mai târziu aduce prin ea roadele dătătoare de pace ale dreptății!” (Evr. 12, 7-8 și 11).
Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind aceste cuvinte apostolești, spune că omul păcătos este asemenea unui cal nărăvaș. Când îl vede stăpânul pe cal că nu merge bine pe drum și caută să-l dea în prăpastie, atunci îi pune zăbale în gură, îl smucește cu putere și de multe ori îl lovește cu biciul. Dar aceasta nu o face spre răzbunare sau spre pedeapsă, ci ca să-l învețe a păzi drumul.
La fel să se înțeleagă și canonul pe care îl rânduiește duhovnicul celui care alunecă în diferite păcate. Căci știut este că dacă leagă duhovnicul, Dumnezeu nu mai leagă a doua oară, și când ne judecă duhovnicul, atunci scăpăm de judecata cea viitoare a lui Dumnezeu. Deci, să nu pară ca o asprime sau ca o tiranie canonizarea duhovnicului, ci, dimpotrivă, ca o mare blândețe și ca o iscusită vindecare.
Se întâmplă ca duhovnicul să fie prea milostiv și să-ți rânduiască puțin canon. Atunci se cuvine ca tu singur să-l rogi să-ți dea mai mult, precum obișnuiesc să facă mulți dintre cei care se pocăiesc cu fierbințeală, pentru a îmblânzi prin canonul acesta vremelnic Dumnezeiasca dreptate și ca să te încredințezi mai mult că Dumnezeu ți-a iertat pedeapsa cea veșnică, care se cădea ție pentru păcate.
Fragment extras din cartea: „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”. Opere complete. Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul
