S.O.S! Sunt mânios!

 

Mânia... Un cuvânt usturător ca lovitura de bici, necunoscut poate doar pruncilor. Peste tot auzim: „Oamenii respiră mânie”, „Gradul de mânie al poporului a întrecut orice măsură”, „Mânia a orbit gloata”. Ne ciocnim pretutindeni de manifestări ale mâniei: la muncă, în viața de zi cu zi, în transportul public, la magazin. În societate predomină tensiunea socială. Economia bolnavă uneori ne aruncă dintr-un colț într-altul: atentatele teroriste, dezastrele naturale, accidentele auto, scufundarea corăbiilor... „SOS” ne strigă și ecologii.

Iar în centrul tuturor acestor evenimente se află omul, sufletul lui care se agită, suferă și se îmbolnăvește. Dacă acest suflet nu este cu Hristos, dacă nu este întărit prin harul Tainelor Bisericii, starea lui e demnă de plâns. Psihiatrii constată o creștere permanentă a tulburărilor psihice. După cum afirmă specialiștii: aproape jumătate dintre pacienții policlinicilor au nevoie, în primul rând, de corecția psihologică a stării lor sufletești.

Totuși, ce este mânia? Dacă am adresa această întrebare, pe stradă, trecătorilor, am primi zeci de variante de răspuns: de la „emoție puternică”, până la „schizofrenie”. Și, din păcate, puțini dintre ei vor spune că mânia este, mai întâi de toate, o patimă. „Patima, scrie Sfântul Teofan Zăvorâtul, este o dorință treptată de a greși într-o manieră cunoscută sau dragostea față de lucrări sau obiecte păcătoase.”

Păcatele nu se vindecă cu ajutorul bisturiului sau al pastilelor cu efect puternic, ci în farmacia duhovnicească – Biserica lui Hristos. Păstorii Bisericii au atras în mod special atenția asupra păstrării păcii sufletului în orice circumstanțe (exterioare) ale vieții. „Nu vă doresc nici bogăție, nici slavă, nici succes, nici chiar sănătate, ci doar pace sufletească. Ea este cea mai importantă. Dacă veți avea pace, veți fi fericiți”, scria Sfântul Alexie de la Pustia Sfântului Zosima.

Află mai multe in volumul „Tulburările psihice și patologia duhului” a prof. Dmitri Avdeev.