Acest om a devenit credincios deoarece a descoperit aici ceva ce nu mai descoperise în altă parte. Iar când spun în altă parte, nu mă refer la altă biserică, ci pur și simplu în afara Bisericii.
Acum câțiva ani, un bărbat a venit în această biserică aducând un colet pentru un enoriaș. Era necredincios, aproape agresiv, și calculase în așa fel încât să ajungă aici după terminarea slujbei, deoarece voia să livreze coletul, dar nu voia să aibă nimic de-a face cu ceea ce se întâmpla între aceste ziduri.
Dar pronia dumnezeiască a rânduit altfel. A ajuns înainte de terminarea Vecerniei. Nerăbdător, s-a așezat în spatele bisericii. Și ceva s-a întâmplat cu el, căci, după ce a livrat coletul și toată lumea plecase, iar eu verificam biserica, să văd dacă totul este în ordine, l-am găsit stând în spate și i-am sugerat blând că este timpul să meargă acasă. El a spus: „Nu, trebuie să-mi explici ceva: ce se întâmplă aici? Ce m-a mișcat? Ce m-a impresionat? Eu sunt necredincios, sunt sigur că Dumnezeu nu există, dar s-a întâmplat ceva. A fost efectul luminii de la lumânări? A fost cântarea jelitoare a corului vostru? A fost liniștea de aici, pe care nu o găsești pe stradă? Ce a fost?”.
Am ridicat din umeri și am zis: „Eu aș spune că a fost prezența lui Dumnezeu, dar dacă tu spui că nu crezi în Dumnezeu, trebuie să cauți altă explicație”. El a spus: „Da, vreau să vin aici într-un moment când nu este nimeni, ca să nu mă afecteze isteria voastră colectivă. Și dacă vin, vreau să dispari, pentru că nu vreau să fiu influențat de prezența ta”. Eu am spus: „Da, vino”.
El a venit de mai multe ori, a stat în biserică mult timp și într-o zi mi-a spus: „Știi, când nu mai este nimeni în biserică, atunci când tu pleci, tot mai este ceva în această biserică, pe care nu l-am întâlnit nicăieri. Să presupunem că Dumnezeu este Cel care locuiește aici și că prezența Lui este cea care îi face pe oameni să se simtă bine, în pace, confortabil, calzi unii față de alții, dar ce rost are? Voi I-ați dat locuințe, El locuiește confortabil aici, vă face să vă simțiți bine atunci când veniți, dar apoi ce urmează?”. Eu am spus: „Nu știu. Vino din nou și află”.
El a venit din nou și într-o zi mi-a spus: „Știi, am observat ceva: când oamenii vin la biserică, se citește îngrijorare pe fețele lor, există tensiune în comportamentul lor, dar, atunci când pleacă, sunt liniștiți. Poți avea sentimentul că sunt în pace cu ei înșiși și cu ceilalți. Și mai este un lucru pe care pur și simplu nu-l pot înțelege. Omenii care vin la slujba de dimineață și se urcă pe treptele care acum sunt în spatele meu și primesc ceva cu o linguriță dintr-o cupă, atunci când vin acolo au o față, iar când coboară au o față total diferită, este lumină în ei, este lumină în ochii lor. Aceasta înseamnă că Dumnezeul vostru nu poate fi doar gazdă în această clădire, El este un Dumnezeu activ, căci le face ceva acestor oameni, și acest ceva vreau să mi-l facă cineva și mie”.
Eu am spus: „Da, cum vrei să procedăm?”. „Vreau să-mi vorbești și să-mi explici lucruri pe care nu le înțeleg și nu le știu”. Și el a venit constant să-i vorbesc, apoi a venit la slujbe și stătea liniștit, până într-o zi, când mi-a zis: „Știu acum că Dumnezeu, Dumnezeul vostru este un Dumnezeu activ, Care transformă oamenii, și eu am nevoie să fiu transformat. Aș putea să fiu botezat?”.
Iată un alt exemplu că într-o adunare, pe care o cunoaștețicu toții foarte bine, construită din oameni normali – căci nimeni dintre noi nu este sfânt, cu toții avem tensiunile noastre, problemele noastre –, în această adunare și în prezența și cu puterea lui Dumnezeu, ceva se întâmplă. Acest om a devenit credincios deoarece a descoperit aici ceva ce nu mai descoperise în altă parte. Iar când spun în altă parte, nu mă refer la altă biserică, ci pur și simplu în afara Bisericii.
- 17 RON
