smerenie

 

Pentru Biserică, fiecare sfânt pe care îl sărbătorim reprezintă o mare înălțare. Nu suntem, oare, invidioși pe Sfântul Spiridon? Acela a fost un episcop adevărat, simplu, lipsit de răutate, bun, milostiv și îngăduitor. Era, oare, vreo virtute care să îi lipsească? El însă spunea: „Nu sunt episcop și nici măcar un simplu creștin”. Câtă smerenie!

– Domnul Dumnezeu l-a înzestrat cu toate aceste virtuți deoarece era smerit. Binecuvântați, gheronda, că eu nu am făcut nici măcar primul pas în această direcție.

În primul meu an de preoţie, când tocmai fusesem numit să slujesc la Londra, slujeam într-o mică bisericuţă a unei frăţii ortodoxe. Odată, înainte de slujbă, m-am lovit în uşă de o băbuţă, o rusoaică de-a noastră. Eu am vrut să mă dau la o parte şi să o las să treacă, dar ea m-a împins de la spate şi mi-a zis: „Poftiţi, Batiuşca!”. Eu am trecut şi am crezut că asta a fost tot. Dar nu se terminase.

„Sunt oameni care le doresc propriilor lor duşmani, sau duşmanilor Bisericii, distrugerea sau chinurile flăcărilor iadului. Ei gândesc astfel pentru că iubirea divină nu le-a fost transmisă de Duhul Sfânt, fiindcă cel ce a fost format în iubirea lui Dumnezeu varsă lacrimi pentru lumea întreagă. Spuneţi despre cutare că este un răufăcător şi că doriţi ca acesta să ardă în iad.

Ca niște următori ai modelului originar, aceștia urmează Începătorului și Căpeteniei lor, care le spune: „În lume necazuri veți avea” (Ioan 16,33) și „veți fi urâți de toți pentru numele Meu” (Matei 10,22) și „dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15,20) și, iarăși, „voi sunteți aceia care ați rămas cu Mine în încercările Mele” (Luca 22,28). Iar în rugăciunea Sa arhierească spune: „Părinte, Eu le-am dat lor cuvântul Tău și lumea i-a urât pe ei” (Ioan 17,14).

Autosuficiența și egocentrismul duc la diverse forme de durere, frică și frustrare ‒ cu privire la mine însumi, la ceilalți și la viață, în general. În ultimă instanță, devin autoizolat și incapabil să am o relație adevărată. Smerenia, pe de altă parte, mă scoate cu blândețe din mine însumi și mă deschide către o relație adevărată cu Dumnezeu, cu mine însumi și ceilalți.

Orice reuşită, orice succes în viaţă se obţine cu multă osteneală, cu multă jertfă. Performanţele sportivilor sunt o urmare a efortului îndelungat ce l-au depus la antrenamente.

În cele duhovniceşti, spun Sfinţii Părinţi, ca să câştigi o obişnuinţă bună trebuie să o săvârşeşti de multe ori, cu regularitate, fără întreruperi. Făcând un lucru de mai multe ori, te deprinzi cu el şi îţi intră în obişnuinţă. M-am obişnuit cu un lucru pentru că l-am făcut din tinereţe.

Postul împreună cu rugăciunea şi toate nevoinţele legate de dânsul poate fi zădărnicit de vrăjmaşul, dacă nu suntem cu luare aminte. De aceea, ne învaţă Mântuitorul: „Când postiţi, nu fiti trişti, ca făţarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc... Tu însă, când posteşti, unge capul şi fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că posteşti” (Mt. 6, 16-18).