Eşti aici

Sfânta Parascheva
 

Pe 13 iunie 2021, se împlinesc 380 de ani de la binecuvântatul moment al aducerii moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași, din cetatea Constantinopolului. Volumul de față aduce câteva mărturii despre acest minunat eveniment, care a produs o deosebită bucurie atât în sufletele credincioșilor ortodocși din Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea, cât și a celor din celelalte Țări Române.

Un minialbum ce descrie în imagini și cuvinte evenimentul istoric al aducerii moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași. Anul acesta, când se împlinesc 380 de ani de la venirea Sfintei Vineri în Moldova, Editura Doxologia le aduce cititorilor acest volum omagial.

Sfânta Parascheva nu-l întreabă pe cel care-i cere ajutorul dacă este de un neam sau altul!

Sfânta Parascheva a ajutat prin minunile ei și pe greci, și pe bulgari, și pe slavi, și pe români, devenind astfel o legătură de dragoste și pace între mai multe popoare, din nefericire confruntate cu conflicte. Pentru aceasta, este iubită de toți și adăpostește sub aripile dragostei ei pe toți, constituind astfel un exemplu real și nedezmințit de dragoste purtată tuturor fără deosebire, asemănătoare dragostei Domnului nostru Iisus Hristos și a Bisericii Mame a Lui.

Medicii universitari atei spuneau că este o minune dumnezeiască

Astăzi am venit să dau mulţumire pentru tot binele pe care Cu­vioasa mi l-a făcut de-a lungul timpului.

M-am născut în 1985, cu o boală destul de rară şi foarte gravă. Aveam lichid în zona cutiei craniene, care îmi afecta creierul şi ochii. Mai pe scurt, riscam să orbesc şi să am şi un handicap mental sever. Diagnosticul, pus de medici de la Spitalul Roman, confirmat de cei de la Spitalul de Copii din Iaşi şi de la Spitalul Universitar din Bucureşti, a fost hidrocefalie.

Cum au fost descoperite moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva?

Sfanta cuvioasa Parascheva a fost îngropată ca o străină, nimeni neștiind cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la țărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă”. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului.