Am cunoscut un om plin de optimism. Este un soldat invalid, rănit în ultimul război. Un glonţ l-a rănitgrav. I-a străpuns mijlocul. După cum i-au spus medicii, mulţi nervi i-au fost seceraţi. O mare parte a muşchilor i-a fost distrusă, iar picioarele i-au paralizat. Omul acesta nu-şi mai simte picioarele. Poate cineva să-i pună cărbuni aprinşi sau gheaţă pe picioare lui, el nu simte nimic. Nu simte nici căldura, nici frigul.
Viața lui Marcu se schimbă într-o clipă atunci când observă în zare o armată uriașă de corăbii otomane venite să cucerească insula pe care el locuiește. Atunci când este prins în mijlocul unei lupte, se pierde de familie și trece prin situații foarte dificile, din care abia scapă cu viață.
Singur și dezorientat, primește ajutor și călăuzire din partea a trei călugări, care îl iau cu ei. Dar totul ia o întorsătură neașteptată atunci când ei găsesc într-o biserică abandonată o icoană a unui Sfânt Mucenic despre care nu auzise nimeni până atunci.
...Până în prezent, despre Mănăstirea Secu s-a scris foarte puţin, cele mai importante dintre lucrări fiind cele ale Ieroschimonahului Andronic Popovici, ale Arhimandritului Dionisie Udişteanu şi ale Protosinghelului Macarie Ciolan. Toate aceste trei lucrări tratează diferite aspecte din istoria Mănăstirii Secu, dar nu într-un stil unitar. Astfel, meritul lucrării de faţă este acela că a strâns într-un tot unitar toată informaţia răspândită în diferite cărţi şi studii, aducând şi informaţii noi, desprinse din materialul bibliografic cercetat.
Acest volum de documente aduce în atenția mediului academic universitar, dar și a publicului larg, un corpus de documente inedite privitoare la activitatea Mitropoliei Moldovei și Sucevei, ca parte a Bisericii Ortodoxe Române, în timpul Primului Război Mondial. Textele rapoartelor sunt redate foarte aproape de forma lor originală, încât nu s-a intervenit asupra aspectului arhaic al unor cuvinte, ci s-a intervenit doar la nivel gramatical, unde a fost absolut necesar.
Arhimandritul Mihail Daniliuc vine, în acest an binecuvântat al României, cu o carte despre unirea și simțirea românească. O face cu știință de carte și conștiință de creștin și de român deopotrivă, iluminând unghiuri uitate ale istoriei noastre, evidențiind fațete sublime ale creștinismului înnobilat de strămoși pe aceste plaiuri.
„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea patriei.
Dimitrie Bejan a rămas în conştiinţa posterităţii drept unul din puţinii martori pătimitori ai holocaustului comunist care a lăsat în urma sa o mărturie scrisă ce poartă amprenta unei autentice valori literare. “Hotarul cu cetăţi” este noua carte din colecţia dedicată de Editura Doxologia scrierilor Părintelui Dimitrie Bejan. Ca şi celelalte cărţi ale Părintelui Bejan, “Hotarul cu cetăţi” rămâne în cadrul memorialisticii, însă, în paginile sale nu mai întâlnim cutremurătoarele relatări zugrăvite în “Oranki – Amintiri din captivitate”.
În cadrul Editurii Doxologia, a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a fost publicată o carte eveniment: Oranki-amintiri din captivitate, a părintelui Dimitrie Bejan. Apărută în condiţii grafice excepţionale, cu o prefaţă semnată de Pr. Acad. Mircea Păcurariu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, lucrarea cuprinde una din cele mai cutremurătoare mărturii despre ororile regimului sovietic de după Al Doilea Război Mondial. Alături de Închisoarea noastră cea de toate zilele, autor Ion Ioanid, Amintiri din Gulag, autor pr.
