Predică la Praznicul Nașterii Domnului
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Nu aveți produse în coșul de cumpărături.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Această a șasea traducere din scrierile părintelui arhimandrit Placide Deseille publicată la Editura Doxologia ne încredințează, așadar, nu numai de așezarea noastră cea bună pe calea mântuirii în Biserica Mântuitorului Hristos, adică în Ortodoxie, ci și de măreția planului lui Dumnezeu în privința noastră, arătându-ne căile deja experimentate de Sfinții Părinți pentru a ajunge la deplina împărtășire din sfințenia Sa, la îndumnezeire.
Inovatoare în peisajul omiletic ortodox românesc, această carte sprijină efortul educațional al Bisericii noastre, punând la dispoziția preoților câteva idei necesare pentru ca predica lor să fie cât mai bine argumentată și să răzbată în sufletele ascultătorilor.
Astăzi stăm cu ramuri de finic în mâinile noastre, întâmpinându-L pe Iisus Hristos în Ierusalim ca Împărat. Această sărbătoare este remarcabilă din două motive.
Astăzi Hristos se coboară în apele Iordanului, și aceasta este apogeul ciclului de zile de prăznuire pe care le-am serbat în ultimele zile, esența Paștilor de iarnă.
Cel Care S-a născut din fecioară nenuntită este arătat ca Fiu al lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu odihnind peste Dânsul și Tatăl Însuși veste tuturor pe Fiul.
Cel Care a fost ascuns în adâncurile pământului într-o peșteră Își începe misiunea publică, vestind tuturor Evanghelia.
Și Cel Care a apărut ca Prunc neputincios Se arată acum ca Domn al creației.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Hristos S-a născut! Hristos S-a născut! Astăzi Hristos S-a născut! Astăzi, „la plinirea vremii”, așa cum l-am auzit pe apostol spunând, „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca să Se nască din femeie”.
Această expresie, „plinirea vremii”, nu înseamnă pentru apostol ceva simplu cum ar fi „timpul potrivit”, „timpul ideal”, „momentul potrivit” – acum că toate sunt gata și toate pregătirile sunt finalizate, acum este „plinirea vremii”. Cu siguranță Maria și Iosif nu au avut aceeași impresie, ei negăsind nimic gata și pregătit!
Întrucât cea mai mare parte dintre scrisorile Sfântului Nil sunt adresate monahilor şi clericilor, avem în faţă un adevărat compendiu de teme ce ţin de viaţa practică duhovnicească sau filocalică, pe care o numeşte în mai multe rânduri „filosofie”, „vieţuire după Hristos” , filosofie „adevărată”, „duhovnicească”. Aspectul principal reliefat este lupta pentru purificarea de patimi şi atingerea nepătimirii. În acest sens,
Fraților, de ce Biserica numește sfârșitul pământesc al vieții Maicii Domnului nu moarte, precum, de obicei, numim sfârșitul oamenilor, ci adormire? Văzând moartea ei ca pe un timp de odihnă sau ca pe un somn liniștit, Biserica ne îndeamnă nu numai să nu ne întristăm și să nu plângem la mormântul ei, ci, dimpotrivă, să înălțăm cântări de bucurie și doxologii pentru adormirea ei.
De la începutul slujirii preoţeşti până în cea din urmă zi a itinerariului său prin viaţă, preotul Ilie Ilisei a fost robit la inimă de sacerdotala slujire. Un fior străin lumii acesteia i-a inundat întreaga fiinţă. Râvna casei lui Dumnezeu l-a mistuit, de aceea petrecea zi de zi în biserică momente îndelungate, dar mai ales în duminici şi sărbători. Venea uneori în zorii zilei să deschidă biserica,