Eşti aici

Predică la Botezul Domnului - Teofania
 

Astăzi Hristos se coboară în apele Iordanului, și aceasta este apogeul ciclului de zile de prăznuire pe care le-am serbat în ultimele zile, esența Paștilor de iarnă.

Astăzi Hristos se coboară în apele Iordanului, și aceasta este apogeul ciclului de zile de prăznuire pe care le-am serbat în ultimele zile, esența Paștilor de iarnă.

Cel Care S-a născut din fecioară nenuntită este arătat ca Fiu al lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu odihnind peste Dânsul și Tatăl Însuși veste tuturor pe Fiul.

Cel Care a fost ascuns în adâncurile pământului într-o peșteră Își începe misiunea publică, vestind tuturor Evanghelia.

Și Cel Care a apărut ca Prunc neputincios Se arată acum ca Domn al creației.

Prin coborârea în Iordan, Hristos a făcut cunoscută adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu – Tatăl, descoperit prin Fiul Său și cunoscut prin Duhul – Treimea Căreia ne închinăm.

Prin coborârea în Iordan, Hristos a adus lumină lumii, pentru ca toți să trăim în lumina Evangheliei.

Prin coborârea în Iordan, Hristos a preschimbat apele și întreaga creație, pentru ca și noi să fim transfigurați, renăscuți în aceleași ape pentru a trăi în Împărăția sa.

Aceste trei teme – arătarea, iluminarea și transfigurarea – sunt esența acestei sărbători a Teofaniei: arătarea lui Dumnezeu sau Epifania, arătarea lui Hristos dorită de toți cei care au credință în El. Am cântat de multe ori, și vom continua să facem astfel, despre modul în care închinarea Treimii a fost arătată în acest eveniment.

Am cântat, de asemenea, despre modul în care Hristos S-a arătat și a luminat lumea, ca „Lumină din lumină, Hristos Dumnezeul nostru a strălucit peste lume, Dumnezeu arătat”, aducând lumină peste toate lucrurile prin Epifania Sa, pentru ca cei care stau în întuneric să poată sălta de bucurie, acum că li s-a arătat mare lumină. Și în cele din urmă, am cântat despre cum Hristos S-a arătat în Iordan pentru a sfinți apele, pentru ca pământul să fie sfințit, apele binecuvântate și cerurile luminate. Apele, elementul de bază peste care se odihnește pământul, deveniseră vizuina dragonilor și demonilor.

Apele, create de Dumnezeu pentru a susține viața, amenințau continuu să spulbere viața, și în mod tragic încă mai fac asta. Apele, din care este compus în mare parte trupul nostru, sunt elementul în care noi nu putem subzista. Da, aceleași ape, prin acțiunea lui Hristos, au devenit încă o dată, așa cum vom spune în binecuvântarea apelor, un izvor de nestricăciune, un dar de sfințenie, nimicire a demonilor.

Toate acestea le realizează Hristos prin coborârea în Iordan. Unul din Treime Şi-a plecat capul, în smerenie și condescendență, și a primit botezul din mâna omului. Uimirea pe care ar trebui să o trezească acest fapt în noi este pusă pe buzele lui Ioan Botezătorul de către imnografie: „Cum poate lampa să ilumineze lumina? Cum poate sluga să pună mâna peste stăpân? O, Mântuitorule, Care ridici păcatul lumii, sfințește-mă și pe mine și apele!”.

Ca om, Hristos S-a apropiat de Botezător și, în acest gest de condescendență, Se descoperă ca Dumnezeu, refăcând creația prin puterea transfiguratoare a dumnezeirii Sale. Hristos face aceasta ca om pentru ca noi să putem pătrunde în această taină: el nu calcă în picioare creația printr-o „ominipotență divină”, așa cum o este ea concepută de mintea omenească; mai degrabă, El Își manifestă dumnezeirea prin golirea de Sine, pentru ca noi să-L putem urma pe calea smereniei și să ne botezăm întru El. Suntem purtați de El în coborârea Sa în Iordan, pentru ca harul Iordanului să poată fi extins la fiecare din noi prin botezul nostru întru El.

Să nu uităm niciodată că prin coborârea lui Hristos, verticală, în Iordan, sărbătorii i se imprimă o altă coordonată sau mișcare, așa cum vedem prea limpede în icoana din fața noastră. Aceasta este mișcarea orizontală, din această lume, simbolizată de Botezătorul, spre cealaltă – gazda îngerească care Îl așteaptă pe Hristos să iasă din ape.

Coborârea verticală și trecerea orizontală imprimă în ochii și în mințile noastre realitatea atotprezentă a Crucii, cu Hristos drept centru perfect stabil. Dacă apele, și întreaga creație, au fost sfințite prin Botezul lui Hristos, aceasta nu este pur și simplu ca o adăugarea a unei spoieli religioase acestei lumi, așa cum o trăim noi în prezent, prin care lumea e validată așa cum este. Botezul lui Hristos în schimb ne permite să trecem prin această lume, așa cum Israel a trecut prin Marea Roșie fără a se acoperi de ape, sau cum Iosua, Ilie și Elisei au trecut prin Iordan fără a se uda.

Prin trecerea Sa prin Iordan, Hristos sfințește creația astfel încât întreaga lume devine acum pentru noi râul Iordan, trecând noi prin viață dorind după arătarea lui Hristos. Dacă lumea a fost recreată, trebuie să intrăm în această creație reînnoită, și facem aceasta urmându-L pe Hristos, prin botezul nostru, care este întotdeauna un botez întru moartea și Învierea Sa, prin care ni se cere moartea față de această lume, ca să putem trăi cu El.

Dacă bem apele binecuvântate, ar trebui să avem întotdeauna în minte potirul cu propriul Său sânge, pe care Hristos îl oferă celor care Îi urmează, și pe care îl vom primi în curând. Am auzit astăzi de la Sfântul Apostol Pavel că harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea s-a arătat cu adevărat, și că ne învață să lepădăm nesfințenia și poftele lumești, și să trăim în schimb în această lume prezentă cu sobrietate și dreptate, în viețuire sfântă, căutând întotdeauna slăvita arătare a marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine pentru noi, răscumpărându-ne din toată nelegiuirea, curățindu-ne ca să fim poporul Său ales, un popor râvnitor de fapte bune, dându-ne nouă baia renașterii, și reînnoindu-ne în Duhul Sfânt.

Să ne rugăm ca să avem puterea de a trece ca prin botez prin apele acestei lumi, râul Iordan al nostru, ca să ne arătăm și noi ca Hristos când se va arăta El (I Ioan 3, 2).

Citește alte articole despre: Botezul Domnului