A fost odată ca niciodată o ţară de pitici năstruşnici care se numea Pantalonia, fiindcă părea o pereche de pantaloni îintinşi la soare, între munţi, să se usuce.
” În ţara asta dintre munţi,
Ştrengari cu barbă-s mulţi.
— Nu-mi trebuie Niponia
Nici altă ţară, nici…
Mi-e dragă Pantalonia
Şi nu mă duc de-aici!”,
cânta câte un pitic, fireşte, în pantaloneză.”