Eşti aici

poezie
 

Doamne, ce muzicã infinită,
de aici deci începe libertatea
1. picăturile de ploaie pe obrazul ferestrei
zi dupã zi
ca un ochi tainic ascuns
în ropotul liniștii
suspin după suspin
și iar stropii de ploaie
ca niște broboane de rouă
prelinși pe obrazul de cîmpie
cu maci înfloriți
și țîrîit de greier tăcut
2. cu mîinile sub cap
pe troscotul verde după ploaie
cînd lumea s-a răcorit
și...

„Ne este greu să credem că ar exista Poezie fără Dumnezeu. În genere, poate exista ceva fără Dumnezeu? – de la fapte de viaţă, dar şi opere de artă, pînă la poezia fără de care spiritul ar fi ca şi mort! Puţin probabil să aflăm un răspuns afirmativ la această interogaţie. Cele două entităţi, Poezia şi Dumnezeu, sînt şi se manifestă numai împreună, potenţîndu-se reciproc.

„Năzuinţa către Absolut rămâne tema principală a operei eminesciene, căreia i se subordonează toate celelalte teme şi motive. În unul dintre manuscrise, poetul apelează la o imagine simbolică pentru a sugera condiţia omului de geniu: „ O sută de izvoare pornind de la aceeaşi înălţime de munte…unele vor fi reîmpărţite pentru scopuri utile prin fel de fel de ţevi, altele vor mâna roţi, altele maşini…unul îşi va arunca liber apa spre cer”. Geniul nu este ancorat în imediat, el...

CÂNTECUL SOARELUI

- Soare, soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?

- Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am ajung la toţi!

- Soare, soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?

- Nu ştiu, eu nu socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!