Această carte este disponibilă în ediția a treia, revizuitã și adãugitã. Detalii, aici.
Canoanele Maicii Domnului, Cununa Pururea Fecioarei sau Noul Theotokarion este o carte de cult care se citește la sfârșitul Pavecerniței Mici peste tot anul, structurată pe cele...
Se vede la Metafrast, în întâia zi a lunii lui octombrie, întru care prăznuim pe Sfântul Roman Cântărețul (Melodul), că sfântul acela a fost din cetatea Edesa și a lăsat patria sa, și ducându-se în Țarigrad, a locuit într-o mănăstire a Prea Sfintei Stăpânei noastre, ceea ce se zice întru cele ale lui Kir. Și de multe ori se ducea din chilia lui la biserica Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioară cea din Vlaherne, și acolo petrecea toată noaptea la priveghere, că era foarte evlavios și îmbunătățit, priveghind la praznicele cele împărătești și rugându-se toată noaptea.
Fraților, de ce Biserica numește sfârșitul pământesc al vieții Maicii Domnului nu moarte, precum, de obicei, numim sfârșitul oamenilor, ci adormire? Văzând moartea ei ca pe un timp de odihnă sau ca pe un somn liniștit, Biserica ne îndeamnă nu numai să nu ne întristăm și să nu plângem la mormântul ei, ci, dimpotrivă, să înălțăm cântări de bucurie și doxologii pentru adormirea ei.
Oriunde ne-am uita în această lume, pretutindeni vedem doar stricăciune, deșertăciune și păcat. Pretutindeni predomină cele pământești și stricăcioase, conversațiile deșarte și lipsite de conținut, faptele pline de deșertăciune – care aproape că nu ne aduc aminte deloc de cer, de Dumnezeu și de viața de dincolo.
Mary Cunningham (Universitatea din Nottingham) oferă Bisericii şi oricărui cititor interesat de persoana Mariei Theotokos o uimitoare prezentare istorică şi teologică. Fecioara Maria a fost și continuă să fie centrul vieții creștine ortodoxe. În acest sens, ortodocșii au o moştenire comună cu romano-catolicii și anglicanii, deși, după cum această carte arată, există deosebiri semnificative. Acest studiu își propune să ofere o cunoaştere mai deplină a identității...
În lucrarea sa, părintele profesor Adrian Dinu oferă o perspectivă ortodoxă aupra învăţăturii despre Fecioara Maria la Sfinţii Părinţi ai primelor două veacuri creştine. Pornind de la scrierile Noului Testament şi continuând cu cele ale părinţilor postapostolici, autorul se opreşte în mod special la Sfântul Irineu al Lyonului. Având în vedere opera Adversus haereses, lucrarea ilustrează contribuţia acestui Sfânt Părinte la sistematizarea şi îmbogăţirea teologiei creştine şi...
Pentru folosul duhovnicesc al creştinilor, Sfinţii Părinţi au adunat într-un volum o parte din minunile săvârşite de Maica Domnului în decursul timpului. Aceste pagini de tradiţie creştină s-au publicat iniţial în 1847 la tipografia Mănăstirii Neamţ. Traducerea s-a făcut după un text grecesc de către ieromonahul Rafail Protosinghelul, în 1820, la Mănăstirea românească Prodromul (Muntele Athos ).
După ce Biserica, timp de peste trei veacuri, fusese supusă la cele mai crâncene persecuții din partea păgânilor, după ce fusese atacată cu furie de vrăjmașii ei păgâni și evrei cu armele intelectuale, după ce, în sfârșit, timp de alte trei veacuri și jumătate ea se dezvoltase și progresase în chip uimitor prin râvna și munca fără preget a slujitorilor ei, închizând gurile ereticilor, iată că a apărut pe la începutul secolului al VIII-lea un nor negru care a întunecat cerul...
Întrebarea este: Ce este sfințenia, pe care noi ar trebui să luptăm a o dobândi? Ea poate fi pusă în chip diferit: Ce înseamnă a ne face ființa noastră desăvârșită sau sfântă? Înainte de a încerca să răspundem la această întrebare, este necesar să subliniez faptul că Dumnezeu este sfânt, și a fost întotdeauna sfânt, în vreme ce oamenii trebuie să devină sfinți. Cum? Prin lupta noastră și Harul dumnezeiesc.
