Eşti aici

Ioan Krestiankin
 

Rugăciuni scrise de Arhimandritul Ioan Krestiankin

Doamne, binecuvântează!
Slavă Ție, Doamne!
Mântuiește-mă, Doamne, căci pier!
Scoate din temniță sufletul meu!
Îndreaptă calea mea, Doamne!
Nu lăsa să se clatine pașii mei!
Dumnezeule, milostiv fie mie, păcătosului!
Doamne, le poți pe toate câte le voiești.
Mai presus de orice, fie voia Ta și nu a mea.
Doamne, Tu le știi pe toate: fă cu mine precum voiești. Amin.

Fără schisme și răzvrătiri!

Părintele Ioan trata arhiereii și superiorii bisericești cu respect, dragoste și ascultare. Experiența faptului că adevărul pe pământ este doar în Biserică a fost trăită de el în profunzime. De multe ori el binecuvânta să se facă așa cum va decide Preafericitul, episcopul, starețul administrativ.

Despre renegarea credinței

Până nu demult, atunci când mintea și inima ta nu se împărtășiseră încă de adevărul lui Dumnezeu, reacția ta față de cele înconjurătoare era oarecum justificată. În cazul acela, tu nu erai fățarnic. Dar este cu totul altceva să folosești asemenea metode de protest din postura unei persoane credincioase, acest act va constitui o renegare a propriei credințe.

S-a scris mult despre Sfântul Serafim de Sarov, însă numai Arhimandritul Ioan Krestiankin ar fi putut să-l prezinte atât de frumos, încadrându-l în societatea rusă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, societate aflată într-o epocă de răcire a credinței și de îndepărtare de Biserică. Rușii acelor vremuri aveau nevoie de un Sfânt care să-i aducă mai aproape de Dumnezeu, care să le fie model, erou, tată, profet, judecător, iar Sfântul...

Volumul prezintă o selecție a celor mai profunde și vibrante cuvântări rostite de Părintele Krestiankin și vine în completarea cuvântărilor tematice incluse în volumul Părintele Ioan Krestiankin, „degetul dumnezeieștii pronii”. Mărturii și cuvântări, publicate la Editura Doxologia.

Volumul de față a fost constituit din povețele duhovnicești extrase din corespondența bogată și din predicile remarcabile ale Arhimandritului Ioan. Scopul principal al Părintelui Ioan a fost acela de a oferi hrană duhovnicească credincioșilor, de a-i întoarce pe cei rătăciți în brațele lui Dumnezeu, descoperindu-le voința Lui. „Doar în Biserică și prin Dumnezeu” vedea Părintele Krestiankin renașterea fiecărui om în parte, a țării și a lumii întregi.