gânduri

 

Nu e prima dată când scrisul Părintelui Ioan-Florin Florescu mă instruiește, mă consolează, mă bine dispune. Ca cititor, am întotdeauna ceva nou de învățat, ceva întremător de trăit, ceva de natură să transforme răspunsurile gata-făcute în pasiune interogativă, în căutare răsplătitoare. Ceea ce, din păcate, e o experiență rară, când e vorba de alte texte „edificatoare”, în care, de multe ori, cum o spune și Părintele Florescu, certitudinile previzibile evacuează „uimirea și...

Această carte este disponibilă în ediția a doua, revizuită. Detalii, aici.

Vreme de luptă este, suflete al meu, s-a dat semnalul celui mai greu război, priveghează, trezvește-te și ridică-te, nenorocitule, căci vine potrivnicul tău ca un leu, căutând pe cine să înghită....

Odihna este starea pe care o căutăm din ce în ce mai mult, în ultimul timp, și pentru că principalele impedimente ale sedimentării ei în interiorul sufletului nostru sunt gândurile, din ce în ce mai multe și mai colorate, ar trebui să aflăm cum putem scăpa de gândurile inutile, care ne obosesc sufletește dar și trupește.

Dintr-un dialog intim cu Evangheliile s-a născut, așadar, volumul intitulat Gânduri neastâmpărate — o carte de apologetică, plină de lumină, scrisă cu patos și autenticitate pentru cei din palate boierești, dar și pentru săracii ulițelor triste.

Auzim tot mai multe despre războiul cultural dintre „progresiști” și „conservatori”. E limpede că la el participă mulți soldați și puțini generali: cei mai numeroși sunt cei care, fără să cunoască tradiția inte­lectuală a forțelor în conflict, se sprijină pe sentimente vagi și informații puține.

 „Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Doxologia, vine cu o nouă carte înaintea cititorilor şi trăitorilor de Hristos, în ostoirea setei acestora de sfinţenie.
Gândită ca un sprijin pe calea către Dumnezeu , seria Zilelor cu Sfinţi, începută odată cu Anul bisericesc (1 septembrie), se va întinde pe parcursul celor douăsprezece luni ale anului, conferind valoare sfântă, îndrăzneală sfioasă şi delicateţe vizibilă timpului.

     Vieţuirea minunată a Stareţului Gherman, care a fost contemporan cu noi, dovedeşte în mod incontestabil încă o dată că Biserica Ortodoxă este, într-adevăr, vie şi autentică, punând înainte întotdeauna roadele frumoase ale Raiului.