Eşti aici

Fecioara Maria
 

În lucrarea de față, Vasile Postolachi își propune să justifice pregnant și cu solide argumente biblice și omiletice preacinsitrea Maicii Domnului în cele două mari Biserici istorice și totodată trece de barierele creștine, dorind să exploreze aspectele mariologice din cele două mari religii monoteiste (Islam și Iudaism) și încercând să contureze o posibilă punte de dialog între religiile avramice pornind de la Fecioara Maria. 

Pentru cel ce s-a îndoit de Taina Euharistiei și a văzut pe Hristos cu trupul ca un prunc

Era un preot în Alamania, foarte îmbunătățit cu viața, ce se chema Pelaghie, care avea așa de mare evlavie și dragoste către pururea Fecioara Maria, încât nu citea altă Evanghelie sau Apostol când slujea, decât numai din cele ale Preasfintei. Însă vrăjmașul celor buni, zavistuind multa lui evlavie, i-a semănat în minte un gând cu totul păgânesc asupra credinței și anume că se îndoia de trupul cel stăpânesc al Mântuitorului, zicând acestea în mintea sa: Cum este cu putință să se facă pâinea trupul lui Hristos, iar vinul sângele Lui?

Cuvânt la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Fraților, de ce Biserica numește sfârșitul pământesc al vieții Maicii Domnului nu moarte, precum, de obicei, numim sfârșitul oamenilor, ci adormire? Văzând moartea ei ca pe un timp de odihnă sau ca pe un somn liniștit, Biserica ne îndeamnă nu numai să nu ne întristăm și să nu plângem la mormântul ei, ci, dimpotrivă, să înălțăm cântări de bucurie și doxologii pentru adormirea ei.

Unul dintre principalele scopuri ale acestei cărți este de a aduna și analiza dovezile referitoare la evlavia față de Fecioara Maria de la începuturile creștinismului și până la momentul Sinodului de la Efes (431), unde i-a fost consacrat apelativul de Theotokos. Deși hotărârile sinodului și proclamarea Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu au grăbit creșterea și răspândirea cultului mariologic, fără îndoială, cinstirea ei începuse deja să se împământenească cu mult înainte de evenimentele de la Efes.

A treia carte din colecţia „Scriptură, Tradiție, Liturghie” este dedicată Fecioarei Maria și urmăreşte un dublu obiectiv: să o situeze pe Maica Domnului printre femeile din perioada primului secol creştin şi, plecând de la mărturiile oferite în Noul Testament, să distingă câteva aspecte referitoare la modul în care primii creştini o cinsteau.
În prima parte, autorul, referindu-se la Fecioara Maria, încearcă să răspundă la întrebările: cine este această persoană distinsă? Prin ce se deosebea de celelalte femei din vremea sa?