erezie

 

Documentele din acest volum oferă informaţii despre practicile masonice incompatibile cu creştinismul (jurământul uciderii sau al răzbunării, folosirea de simboluri păgâne în ritualuri, care amintesc mai mult de ereziile şi cultele gnostice combătute de Biserică în Antichitatea creştină), caracterul subversiv şi implicarea în revoluţiile anticreştine dintre secolele XVIII şi XX.

Uimit de Hristos este o autobiografie, o istorie intelectuală şi povestea unei convertiri. Dorinţa şi nevoinţa părintelui James de a-L cunoaşte pe Dumnezeu l-au dus de la iudaism la creştinism. Această carte este de o importanţă deosebită pentru majoritatea protestanţilor contemporani care au o puternică orientare fie spre iudaism, fie spre sionism.

Această carte conţine mărturiile a paisprezece femei care au descoperit că Ortodoxia este pregătirea trezvitoare pentru viaţa veşnică, mărturisind ce a însemnat pentru ele drumul pe care l-au străbătut pentru aflarea adevăratei credinţe. De-a lungul vieții lor au avut de înfruntat nenumărate provocări. Însă, deși ele sunt de vârste diferite, vin din contexte diferite și au profesii diferite, toate au descoperit același lucru: deplinătatea credinței creștine și punerea ei în...

„Călăuzit de iubirea Sa” este mai mult decât jurnalul unei convertiri, este o mărturisire a faptului că Dumnezeu lucrează şi în acest veac precum în timpurile Bisericii primare, iar Duhul Său „suflă unde voiește” (Ioan 3, 8).

Lucrarea lui Melchisedec Ştefănescu reprezintă atât o istorie a relaţiilor dintre Ortodoxie şi reformatori, cât şi a pătrunderii confesiunilor protestante în Transilvania – autorul folosind numeroase mărturii ale cronicarilor vremii. Totodată, în paginile sale găsim o expunere a relaţiilor dintre iezuiţi, reformatori şi Patriarhia Ecumenică, a modului în care acestea s-au repercutat asupra Ortodoxiei româneşti.

Primul volum din seria „Izvoare”, colecția „Apologetica”, tratatul Cuviosului Vincenţiu din Lerini (d. 450), „Commonitorium”, este o anatomie a ereziilor din primele veacuri ale Creştinismului şi un catehism a cărui lectură este obligatorie, deoarece multe aspecte şi nuanţe eretice din veacurile Bisericii primare au căpătat un nou veşmânt în perioada modernă.

Sfântul Rafail Havavinii (1860-1915), episcop de Brooklyn, a fost martorul prozelitismului violent al romano-catolicilor și al cultelor protestante în Răsăritul creștin, aflat sub jugul Imperiului Otoman. De aici și titlul disertației sale teologice, „Adevărata semnificație și valoarea de netăgăduit a Sfintei Tradiții: Sfântul Rafail încerca să pună la îndemâna credincioșilor un manual apologetic, un catehism prin intermediul căruia se putea răspunde la provocările teologice...

Din primele sale momente de viață istorică, Biserica a avut conștiința faptului că unitatea sa nu este un simplu fapt de înrudire ideologică sau rezultatul unei organizări. Primele comunități creștine nu apar în Istorie ca mișcare ideologică, nici ca organizare de clasă, ori ca nouă instituție „religioasă” a vieții sociale. Termenul care exprimă specificitatea sa socio-istorică, dar și esența însăși a noilor comunități creștine este cuvântul grec Biserică (ekklesìa).

Editarea Operei complete a Sfântului Nectarie al Pentapolei, inițiată în Grecia în anul 2005, avându-l coordonator pe cunoscutul cercetător de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Dimitrios Gonis, a constituit la vremea respectivă, și constituie încă, un eveniment duhovnicesc şi cultural major, mult așteptat de cititorii și închinătorii Sfântului Nectarie.

Dumnezeiasca descoperire în Hristos nu este numai o transmitere mai presus de fire a unor adevăruri morale și religioase, ci și o putere desăvârșitoare care îi desăvârșește pe credincioși, fiindcă orice lucrare dumnezeiască își propune învățarea treptată a omenirii, asemănarea ei cu Dumnezeu și înălțarea ei la cea mai înaltă contemplare.