Monahismul românesc are permanent nevoie de o cunoaștere temeinică a rădăcinilor sale răsăritene și a modului dezvoltării sale proprii în comuniunea de credință și viață a Ortodoxiei universale.
Astfel, el poate deodată afirma conștiința apartenenței sale la una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, precum și contribuția sa la îmbogățirea spiritualității ortodoxe.
