Lucrarea constituie o scriere de referinţă care se remarcă prin acurateţea interpretărilor, prin învăţăturile morale şi cugetările duhovniceşti asupra măreţiei omului. Aceste omilii sunt folositoare nu doar teologilor, ci tuturor creştinilor iubitori ai scrierilor Sfinţilor Părinţi. Firul celor trei omilii se urzeşte în jurul ideilor următoare: cum a fost plăsmuit omul ca şi chip al lui Dumnezeu, ce anume reprezintă acest chip, care este asemănarea cu Dumnezeu, care este menire omului pe pământ şi cum era raiul dumnezeieştii desfătări în care l-a aşezat de...
Eşti aici
Editura Doxologia
„Nimeni să nu-mi reproșeze, dacă încetez să mai vorbesc despre acestea, fiindcă, după cum toți vă dați seama, suferințele noastre au crescut: pretutindeni suntem înconjurați de săbii, pretutindeni ne temem de pericolul morții iminente. Unii se întorc la noi cu mâinile tăiate, despre alții se aude că au fost luați prizonieri, iar despre alții, că au fost uciși. Sunt silit să tac, «pentru că sufletul meu este dezgustat de viața mea» (Iov 10, 1).
Cele mai răspândite scrieri ale Sfântului Grigorie Palama au în atenţie disputele isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai ales prin intermediul Filocaliilor, dar şi prin alte osteneli de excepţie ale părintelui Dumitru Stăniloae. Mai puţin cunoscută este însă opera sa omiletică, cu toate că, în privinţa mesajului şi a profunzimii cugetării, omiliile palamite nu sunt mai prejos decât tomurile aghioritice isihaste.
Au fost adunate în această carte secvenţe din viaţa şi „opera” părintelui Iustin Pârvu. Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, „închis” în mănăstire, „îngropat în lume”, părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ţi-o oferă credinţa. Din pilda sa şi a altora învăţăm să fim români şi creştini. Cartea adună dialoguri realizate în perioada 2005-2007.
Ultimii ani au lansat în cultura discursului românesc o problematică specifică mai ales perioadei interbelice: Biserica și politica. Dintre analizele propuse cititorului român, cele mai multe vorbesc despre crize, anticrize ori pericrize, analizează date și probleme geopolitice ori structurări socio-teologice.
Câţiva ani binecuvântaţi, sufletele multor credincioşi au simţit prezenţa Părintelui Paisie de la Mănăstirea Secu, respirată din minunatele comori duhovniceşti pe care cuvioşia sa le-a făcut cunoscute în mai toată ţara, printr-un misionarism ortodox autentic, altruist şi pilduitor.
Talanţii mulţi, cu care Bunul şi Preamilostivul Dumnezeu l-au înzestrat, au rodit şi prin darul scriitoricesc a izvorât această carte, ca o mărturie de sfinţenie, dăruire şi trăire duhovnicească vie a monahului pătimitor Paisie Costandel, ajunsă şi la noi după mutarea sa...
Scopul meu principal a fost să demontez concepţia lui Adolf Harnack, potrivit căreia în perioada patristică mesajul Bibliei a fost corupt de filosofia elenistică, abordând nepătimirea divină drept caz de departajare. Trebuie reabordat acest domeniu, de vreme ce, cel puţin în evaluarea nepătimirii divine, teza lui Harnack încă domină gândirea multor teologi moderni. Contrar unei înţelegeri greşite larg răspândite, în lumea elenistică nu a existat nimic asemănător cu o „axiomă a nepătimirii divine” universal recunoscută.
Această carte este alcătuită din patru omilii, ţinute de mine în parohii creştin-ortodoxe din statul New Jersey,între anii 1995-1996. Prima şi cea mai de seamă omilie, care cuprinde partea substanţială a acestui volum, este intitulată „Preotul – părintele duhovnicesc”. Deşi este scrisă drept răspuns la o invitaţie a preoţilor ortodocşi, fiind destinată mai ales clericilor, ea este de un real interes şi folos pentru mireni.
Studiul Înaltpreasfinţitului Kallistos Ware surprinde principalele coordonate ale învăţăturii despre rugăciunea monologică – Rugăciunea lui Iisus – în scrierile influentului autor filocalic Sfântul Grigorie Sinaitul.
Traducere din limba neogreacă de Mircea Ștefan
„Nu poate concepe mintea noastră ce rugăciuni fac sfinții pentru noi, cei care trăim aici, în valea plângerii, deoarece și ei au călcat pe aceste locuri pe care călcăm noi și au întâlnit greutățile, ispitele și obstacolele pe care le întâlnim noi și vor să ne ajute. Așadar, să ne refugiem întotdeauna la sfinți și să le cerem mijlocirile.
