Eşti aici

Editura Doxologia
 

Părintele Justin Pârvu s-a născut odată cu România Mare, pe data de 10 februarie 1919, s-a format în perioada de maximă efervescență spirituală, culturală și națională dintre cele două războaie mondiale, a luptat pe front ca preot militar, a cunoscut ororile pușcăriilor comuniste în cei 16 ani cunoscuți după gratii sau muncă silnică, a cunoscut umilința de a fi stigmatizat ca pușcăriaș, a fost reprimit cu greu în mănăstire, dar odată reintrat, a confirmat vocația monahală de...

M-a ajutat Dumnezeu să iubesc oamenii, cea mai mare minune pe care a făcut-o a fost să iubesc oamenii (deși această iubire e încă un biet început). Cea mai mare neputință a mea era că nu puteam să iubesc. Nici pe mine nu mă iubeam, de fapt de aceea nici nu iubim pe nimeni pentru că nu ne iubim pe noi în mod sănătos. Mă uitam la un om și găseam ceva ce nu era bun. Am întâlnit o surioară în țara asta care zice că pățește la fel. Vedeam ce nu era bun și ziceam: „Câh!”.

Le ascultăm an de an, din vremuri de mult apuse care astăzi mai trăiesc doar prin tezaurul pe care ni l-au lăsat din generație în generație. Le auzim cântate în casa noastră, în comunitatea din care facem parte, în zona geografică în care ne aflăm sau în locurile prin care trecem în drumul nostru. Le audiem atunci când suntem triști, dar și când suntem veseli, când suntem deznădăjduiți sau plini de speranță, când suntem apăsați de greutăți sau ușurați de ele.

Înaltpreasfințitul Părinte Adrian Hrițcu (1926-2013) se numără între ierarhii care au traversat, deopotrivă, mare parte din perioada regimului comunist, precum și o lungă perioadă post-decembristă. A fost un om apreciat de foarte mulți, dar și neînțeles, de asemenea, de mulți. Și unora, și altora, a avut tăria și înțelepciunea de a le răspunde cu o aceeași dragoste.

Caracterizat printr-o mare discreție proverbială, lucrarea sa în ogorul Bisericii se face cunoscută mai...

Viața lui Marcu se schimbă într-o clipă atunci când observă în zare o armată uriașă de corăbii otomane venite să cucerească insula pe care el locuiește. Atunci când este prins în mijlocul unei lupte, se pierde de familie și trece prin situații foarte dificile, din care abia scapă cu viață.

Singur și dezorientat, primește ajutor și călăuzire din partea a trei călugări, care îl iau cu ei. Dar totul ia o întorsătură neașteptată atunci când ei găsesc într-o biserică...

Tata Panov este un pantofar amabil și iubit de cei din jur, dar nu are pe nimeni alături de el și se simte foarte trist din această cauză. Citind din Biblie, își dorește tare mult să-L întâlnească pe Iisus, Care îi promite că are să vină în vizită la el a doua zi. Și Iisus chiar vine, dar nu chiar așa cum se aștepta bătrânul, care a învățat că Dumnezeu este mereu prezent în jurul nostru: trebuie doar să ne deschidem inima ca să-L vedem.

Edițiile XII-XIII ale Simpozionului Internațional „Studia Theologica Doctoralia”, cu tema generalǎ: Cercetǎri doctorale în pandemie – provocǎri, soluții, oportunitǎți, au fost dedicate Anului omagial al pastorației românilor din afara României și Anului comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgicǎ și culturalǎ a cimitirelor în Patriarhia Românǎ și s-au organizat la Iași în zilele de 10-11 mai 2021, cu desfǎșurare on-line.

Pagini