Eşti aici

Dumnezeu
 

Convertire

Vedem că nu putem fi părtaşi la viaţa lui Dumnezeu dacă nu ne schimbăm în profunzime. Prin urmare, este esenţial să ne îndreptăm către Dumnezeu pentru ca El să ne transforme şi să ne preschimbe, şi din acest motiv, pentru început, trebuie să ne rugăm să fim convertiţi. În latină, convertire înseamnă întoarcere, schimbare în mersul lucrurilor. Cuvântul grec metanoia înseamnă schimbare a minţii. A te converti înseamnă că în loc să-ţi petreci viaţa privind în toate direcţiile, urmezi o singură direcţie.

Mulțumesc Doamne!

Lumea îl cunoaște astăzi pe Iov, după atâtea și atâtea veacuri, nu pentru că dădea din averea sa săracilor, ci pentru că atunci când a rămas fără avere nu s-a pierdut cu firea; nu pentru că îi îmbrăca pe cei goi cu haine făcute din lâna oilor sale, ci pentru că atunci când a căzut foc din cer și a ars toate turmele sale, el L-a slăvit pe Dumnezeu. Înainte, îmbrăcându-i pe săraci, era milostiv; după aceea, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru nenorocirea sa, s-a făcut purtător al înțelepciunii cerești. Înainte îi miluia pe săraci, după aceea L-a slăvit pe Dumnezeu.

Pe când familia de urşi polari se pregătea pentru sărbătorirea celei mai frumoase zile din an, Puiuţul cel curios întreabă... „Cine a inventat Crăciunul?
Răspunsul mamei stârneşte mai multe întrebări, cum ar fi: „Este Dumnezeu mai important decât Moș Crăciun?”.

 O lucrare practică și actuală, „Valoarea creației lui Dumnezeu. Cum să trăiești ca un creștin ortodox” ne întâmpină cu provocările cotidiene cu care ne confruntăm în societate, ținând cont inclusiv de ritmul evoluției tehnicilor și tehnologiei, precum și de contextul noilor concepții despre viață. În acest sens, Pr. Prof. Philip LeMasters propune o serie de răspunsuri la dilemele teologice, răspunsuri argumentate deopotrivă scripturistic, patristic, dar și prin abordări ale...

Vizita Puiuţului la expoziţia „Urşi din întreaga lume” naşte o sumedenie de întrebări în mintea sa. Mămica Ursoaică îl ajută să înţeleagă că lumea întreagă este plină de ursuleţi care trăiesc în multe alte locuri în afară de Polul Nord. Puiuţul înţelege astfel că, deşi arată puțin diferit unul de celălalt, fiecare ursuleţ are un loc al său în această lume mare şi minunată a lui Dumnezeu.

S-a întâmplat vreodată ca puiuțul tău să te întrebe ce este iubirea, de unde vine ea ori de ce să-i iubim pe ceilalți?
În noua apariție a Editurii Doxologia, Iubirea este darul lui Dumnezeu , Puiuțul de urs, stând de vorbă cu Bunicul său, descoperă un mare secret: că în fiecare dintre noi există un mare dar, singurul prin care putem vedea că bunătatea există și în ceilalți…  vrei să afli care este acesta?

Iubirea lui Dumnezeu pentru om se revelează mai ales în jertfă, prin aceasta ea făcându-se mai evidentă: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru noi” (1 Ioan 3, 16); Este uimitor să vedem că Domnul Hristos a acceptat să ne iubească până la un astfel de sacrificiu, chiar și până la astfel de suferințe, când noi înșine am respins – și poate încă respingem – această iubire. Hristos a murit pentru a-și mântui dușmanii! El S-a răstignit chiar și...

Odată, un pui de urs, în timp ce se pregătea de culcare, a pus mamei sale o întrebare foarte importantă – o întrebare pe care și puii de om o adresează deseori mămicilor lor: „CUM AM APĂRUT PE LUME?”.

Descoperă răspunsul în noua apariție editorială „Tu ești  darul lui Dumnezeu!”, o carte pentru „ursulețul” tău curios.

O carte din topul Amazon la categoria de cărți creștine pentru copii, de la o autoare care a vândut peste 1.5 milioane...

     Atât în scrierile Sfântului Siluan, cât și în cele ale Părintelui Sofronie teologia principiului ipostatic este înfățișată în mod catafatic, deși conținutul ei este necuprins și negrăit. La amândoi predomină același element pozitiv, căci amândoi vorbesc despre un Dumnezeu cunoscut și iubit, ale Cărui lumină și prezență se sălășluiesc în inima omului în chip simțit. Dumnezeu îl umple pe om cu harul Duhului Sfânt într-un mod personal și unic.

     Creştinismul îi oferă omului acces direct la Dumnezeu, Care îl ascultă pe om, îl ajută şi îl iubeşte. Aceasta este deosebirea fundamentală dintre creştinism şi, de exemplu, budism, în care – în timpul meditaţiei – rugătorul abordează o anumită super-fiinţă impersonală, în care este scufundat şi în care este dizolvat, dar el nu-L simte pe Dumnezeu ca fiind o Persoană vie. În rugăciunea creştină, omul simte prezenţa Dumnezeului cel Viu.

Pagini