Volumul prezintă trei conferințe ale Maicii Siluana, în care tema centrală este suferința omului și cauzele duhovnicești care generează această suferință, analizând soluțiile pe care Biserica le are de oferit în asemenea situații, precum și aportul personal în vindecare. Așa cum spune Maica, mulți cer de la Dumnezeu vindecare dar puțini înțeleg că durerea, boala, nu stă în ceea ce ni s-a întâmplat sau ni se întâmplă, ci în ce facem noi cu ce ni se întâmplă. Mă tot gândeam de ce Biserica nu se ocupă de necazul omului, ci insistă pe iertare, pe dezlegare...
Eşti aici
doxologia
Gheorghe Simon este un poet al Cuvîntului în sens primordial, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Verbului divin. Astfel, ni se dezvăluie o concepţie înaltă despre poezie, ca res sacra, cu un sens profund pe care poetul îl descoperă în toate ipostazele vieţii. Viziunea lui Gheorghe Simon asupra poeziei se relevă ca jertfă a fiinţei către Cuvîntul întrupat, căci, rostul poetului e în cuvînt, în fervoarea rostirii.
Criza ecologică… sau poate, mai curând, criza (κρίσις – judecată, rezultatul a ceea ce alegem) de personalitate a umanităţii?! Dacă un grădinar nu se îngrijeşte de cultivarea, creşterea, plivirea legumelor, florilor, ci – mai rău – calcă peste ele, oare ne vom mira de ce nu a rodit grădina? Sau ne vom spune că este o criză ecologică ale cărei cauze nu le putem înţelege?
Lucrarea de față, îngrijită de Acad. Andrei Eșanu și Valentina Eșanu, tratează un șir de probleme cultural-spirituale din activitatea Starețului Paisie Velicikovski și a obștii sale în Moldova, care a avut un mare răsunet cultural atât în Principatele Române, cât și în întreg sud-estul și estul Europei, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și, prin numeroșii săi ucenici, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
– De ce sunt atât de trist? se întreba, pentru a nu știu câta oară, în acea zi, domnul Carte, răsfoindu-și filele una câte una.
A fost odată ca niciodată, într-o țară îndepărtată și veselă, un om neînchipuit de leneș care avea un arici trist. De fapt, animalul țepos nimerise în casa lui din greșeală, într-o noapte când s-a speriat de fulger și s-a ascuns sub prima plapumă ieșită în cale.
În aceeași zi în care mama m-a certat zdravăn că nu mă spăl pe dinți, buna mea prietenă Ayako m-a întrebat dacă nu vreau să facem rost de un prinț fermecos. Citise într-o carte veche, cu copertele rupte și cu pete de cacao cu lapte, cum putem găsi o asemenea făptură. Ayako nu e poreclă, e un nume. Așa cum pe mine mă strigă toată lumea Ilinca, ei îi spun Ayako, pentru că părinții săi sunt japonezi.
S-ar putea ca pe limba lor „Ayako” să însemne chiar „Ilinca” și de asta noi să ne înțelegem așa bine...
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi...
(Ilustrații de Bogdan...
Cartea de față își propune să ajute cititorii să pătrundă mai profund în esența duhovnicească a tradiției artei sacre bizantine. Arta bizantină nu poate fi condamnată că nu este firească, realistă, sau pentru că nu reproduce fidel lumea exterioară. Scopul ei este unul foarte diferit. Ea are o funcție religioasă. Ea caută să exprime lucruri duhovnicești spre a-l ajuta pe om să pătrundă tainele religiei creștine, să se ridice la un nivel superior al ființei. Perioada bizantină este o perioadă istorică și un loc în care oamenii au viețuit cu o aspirație către...
