Contribuția Sfântului Andrei Criteanul (660-740) la mariologie constituie o pagină cu adevărat glorioasă în istoria teologiei, imnografiei și liturgicii bizantine. Lipsa unei ediții în limba română a omileticii și a celei mai mari părți din opera imnografică a acestuia a împiedicat până acum o privire de ansamblu asupra acestei pietre de mare preț.
Canon de rugăciune la Domnul nostru Iisus Hristos și Născătoarea de Dumnezeu pentru ploaie
Glasul al 4-lea
Cântarea 1
Irmosul :
«Noianul Marii Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.»
Deschide dreapta Ta cea atotputernică, Îndelung răbdătorule, și umple orice vietate de bunăvoință, precum este scris, pentru aceea, cu voia Ta, hrănește și acum cetatea Ta.
Lucrarea aceasta cuprinde Canonul de rugăciune scris de Sfândtul Andrei Criteanul pentru sărbătoarea Întâmbinării Domnului (2 februarie) și un cuvânt introductiv din opera Sfântului Neofit Zăvorâtul din Cipru (28 septembrie), intitulat „Cuvinte de laudă la Sfânta Întâmpinare a Domnului și despre pocăință și despre dumnezeiasca Împărtășire fără de prihană”
Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc (Siria) în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în Frăția Sfântului Mormânt de la Ierusalim, fapt pentru care a fost numit mai târziu și Ierusalimiteanul.
Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului VI Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită.
Această carte este o invitație la introspecție, la regăsirea liniștii și a împăcării cu sine și cu Dumnezeu. Perfectă pentru oricine își dorește să înțeleagă mai profund taina pocăinței și să trăiască o viață în Hristos, sfaturile înțelepte ale Sfântul Ignatie Briancianinov vin cu adevărat în ajutorul celor care se pocăiesc.
Prin prezenta traducere, cititorul român are posibilitatea de a intra în contact cu Marele Canon, care insistă atât de mult pe teologia pocăinţei şi pe importanţa mărturisirii, înţelese ca un nou început al vieţii umane. Pe drumul Postului Mare nu am putea merge decât însoţiţi de practicile axiale, devenind mai buni şi mai iertători prin urmarea lui Hristos Domnul.
