Eşti aici

canoane de rugaciune
 

Multe fiice au dovândit slavă, multe au arătat putere, dar tu pe toate le-ai întrecut, fără prihană, fiindcă tu singură te-ai învrednicit să locuiești în cele mai nepătrunse ale templului.Toiag al împărăției și al dreptății te-ai arătat, Preanevinovată, căci tu te-ai învrednicit să împărățești peste toți prin Intrarea ta în Templu, ca o împărăteasă iubitoare de oameni.

 Sfântul Nicodim Aghioritul

Canonul al 7-lea la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului...

Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Originar din Damasc, format în Mănăstirea Sfântul Sava și la Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim, cu o carieră eclezială desfășurată mai ales în Constantinopol și insula Creta, Sfântul Andrei Criteanul este una dintre cele mai importante perso nalități ale Bisericii Răsăritene, cu o influență și o posteritate extraordinare, în multe privințe.

Seria „Imnografie bizantină” a Colecției Viața în Hristos, continuă prin publicarea a două canoane inedite alcătuite de Sfântul Maxim Grecul în cinstea Sfântului Duh, în condiții de prigoană, pe când se afla închis în asprele temnițe rusești. Canonul inițial a fost scrijelit direct pe pereții afumați ai temniței.

Viziunea Bisericii Ortodoxe cu privire la cei adormiți s-a cristalizat de-a lungul veacurilor, pe de o parte, printr-o doctrină antropologică specifică, iar pe de altă parte, printr-o serie de practici, conforme acesteia. Sufletele și trupurile celor morți nu se întorc în „neființă”, cum se afirmă prea ușor astăzi. Deși trupurile despărțite de suflete se descompun în pământ, așteptând recompunerea lor la sfârșitul veacurilor, sufletele rămân conștiente de sine și după moarte...

Volumul de față aduce în atenție, pentru prima oară în limba română, un autor pe nedrept uitat, Sfântul Ioan Mavropous, mitropolitul Evhaitelor (sec. al XI-lea), rămas în tradiția bisericească în primul rând ca inițiator al sărbătorii comune a Sfinților Trei Ierarhi de la 30 ianuarie. Canoanele de mângâiere la Mântuitorul Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu selectată în această culegere reprezintă un prim contact cu opera poetică puțin cunoscută a celui socotit,...

„Apostolul iubirii", „Fiul tunetului", Ioan Evanghelistul, Ioan Teologul sau Ioan Bogoslov, cum a fost supranumit cel mai apropiat de Hristos ucenic, care și-a rezemat capul pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taină, trâmbița care a vestit lumii că „La început a fost Cuvântul”, face subiectul cărții de față.

Ediția a doua, revizuită

Vreme de luptă este, suflete al meu, s-a dat semnalul celui mai greu război, priveghează, trezvește-te și ridică-te, nenorocitule, căci vine potrivnicul tău ca un leu, căutând pe cine să înghită.

Pomule al vieții, satură-mă pe mine cel flămând, Cel ce ești mana desfătării, potolește-mi setea, Pâinea Vieții, Doamne, întărește-mi inima slăbănogită de atacurile celui rău și învrednicește-o să străbată văzduhul dulce al...

Pagini