Eşti aici

bucurie
 

Pune în lucrare bucuria - Șapte moduri de a-ți ridica moralul inspirate din Biserica primelor secole

Bucuria, ca și iubirea, nu este o experiență în singurătate. Bucuria este ceva experimentat în comuniune și unitate cu Dumnezeu și cu ceilalți – familiile noastre, prietenii, vecinii... chiar, inexplicabil, cu dușmanii noștri. Bucuria nu poate fi căutată în același fel în care pot fi căutate plăcerile. Mai degrabă, bucuria este un dar de la un Dătător care dorește să ofere nu doar ocazional, ci permanent – și veșnic.

Meşteşugul bucuriei vol. II

Nu poți iubi dacă nu ierți și nu poți fi fericit dacă nu iubești!

Așadar, dacă te simți nefericit, este posibil să ai în inima ta pe cineva neiertat, o persoană sau o faptă peste care nu poți trece prea ușor și, atunci când îți vine în minte, face ca orice urmă de zâmbet să dispară de pe chipul tău. Meșteșugul bucuriei nu este unul greu de înțeles, ci poate doar greu de pus în practică, însă, cu ajutorul Maicii Siluana, care știe să vorbească cu tine direct, cu o blândețe și o prietenie surprinzătoare, sigur vei găsi calea către bucuria după care...

De ce nu mai cunoaștem bucuria?

De ce nu mai cunoaștem bucuria? Ani la rând mi-am pus întrebarea asta, până când, într-o bună zi, pe când mă jucam cu niște copii, Domnul mi-a răspuns. Numesc „joc” unele dintre activitățile pe care le făceam noi la Craiova și pe care le făceam și la București, mai ales atunci, cu copiii străzii. În „jocul acela” citeam împreună cu un grup de copii Pilda Talanților, încercând să vedem ce legătură mai poate avea cuvântul Mântuitorului cu noi, aici și acum, cu viața noastră. Și, citind, deodată am „văzut” de ce nu ne bucurăm.

Ortodoxia, antidot al sufletului întristat. Mângâiere în vremuri tulburi

„Mulți dintre tinerii de azi trăiesc într-o lume a comunicării, se spune, în care tehnologia ar trebui să îi apropie de oameni, să-i facă să se simtă mai puțin singuri, să fie mai ușor înțeleși. Și totuși, butoanele pe care tastăm nu ne fac să ne simțim ascultați... Cu toții avem nevoie de căldura privirii îndreptate cu interes asupra noastră, de o voce calmă care să ne răspundă înțelept, de o mână întinsă real, nu virtual, la nevoie, de un sfat rupt din suflet, o îmbărbătare, o îmbrățișare la momentul potrivit.

De ce oamenii virtuoși sunt prigoniți și în timp ce sunt prigoniți se bucură?

Ca niște următori ai modelului originar, aceștia urmează Începătorului și Căpeteniei lor, care le spune: „În lume necazuri veți avea” (Ioan 16,33) și „veți fi urâți de toți pentru numele Meu” (Matei 10,22) și „dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15,20) și, iarăși, „voi sunteți aceia care ați rămas cu Mine în încercările Mele” (Luca 22,28). Iar în rugăciunea Sa arhierească spune: „Părinte, Eu le-am dat lor cuvântul Tău și lumea i-a urât pe ei” (Ioan 17,14).

Pentru o ecologie a transfigurării. Perspective creştin-ortodoxe asupra mediului, naturii şi creaţiei

Criza ecologică… sau poate, mai curând, criza (κρίσις – judecată, rezultatul a ceea ce alegem) de personalitate a umanităţii?! Dacă un grădinar nu se îngrijeşte de cultivarea, creşterea, plivirea legumelor, florilor, ci – mai rău – calcă peste ele, oare ne vom mira de ce nu a rodit grădina? Sau ne vom spune că este o criză ecologică ale cărei cauze nu le putem înţelege?