Eşti aici
Athos
O tradiție veche despre Sfântul Munte!
Muntele Athos se înalță dintr-o peninsulă abruptă, masiv împădurită din nord-estul Greciei, care măsoară aproape 60 de kilometri lungime și 12 kilometri lățime și acoperă o zonă de aproximativ 336 de kilometri pătrați. Muntele în sine are o înălțime de 2030 de metri. Împrăștiate de la un capăt la altul al peninsulei, ascunse adânc în păduri, se află douăzeci de mănăstiri și aproape la fel de multe schituri sau mici comunități de monahi (adică sihăstrii).
Lucrarea de față este un adevărat tratat filocalic de viețuire creștină în general și monahală în special. Originalitatea catehezelor Părintelui Iosif Vatopedinul, ucenicul binecunoscutului avvă contemporan Iosif Isihastul, constă atât în mărturia și experiența personală a autorului, dar și în faptul că mare parte din învățăturile și principiile monahale cunoscute în tradiția creștină răsăriteană sunt expuse și aplicate în contextul actual.
Mărturia bucuriei întâlnirii cu normalitatea sfințeniei
Volumul său, Athos, tărâmul sfințeniei. Întâlniri cu marii părinți athoniți ai veacului al XX-lea (Doxologia, Iași, 2020, 310 pg.) propune cititorului fresca unui Athos viu și firesc, un Athos descoperit prin mijlocirea comunității monahale strânse în jurul Părintelui Emilianos Simonopetritul (mutat de la Marea Lavră a Meteorelor la Simonos Petras) unul dintre cei mai mari versanți ai Ortodoxiei moderne.
Ce spunea Părintele Dumitru Stăniloae despre Sfântul Gheorghe Pelerinul
«Moșul Gheorghe» a fost cunoscut și cinstit ca sfânt nu numai în România, ci și la Athos. Și astăzi încă poporul îl consideră ca pe un sfânt al veacului nostru. S-a născut în 1846 într-un sat din Transilvania, Șugag. A fost căsătorit și în casa sa se citea în fiecare zi Psaltirea. Noaptea mergea în grădină unde se ruga cu mâinile ridicate, făcând metanii. Fața sa era totdeauna senină deși familia sa era copleșită de datorii.
O carte în care stilul adoptat incită la lectură, cu o abordare „proaspătă” şi mereu surprinzătoare (în sensul cel mai bun al lucrurilor!), fără inhibiţii de formulare, fără artificii stilistice, care trece, uşor, „graniţa” însemnărilor exclusiv(e) de tip „jurnal de călătorie”, propunând un nou tip de percepţie, provocator, în aceeaşi măsură, atât pentru autor cât şi pentru cel care urmează să parcurgă pagina scrisă. În plus, o carte ce nu este gândită ca o analiză a...
