ascetism

 

„Rugăciunea lui Iisus  te ajută ca zi de zi să-ţi întorci privirea către iubirea fierbinte a lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu te va transfigura. Din această carte învăţăm că în viaţa noastră nu există decât o singură tragedie: neputinţa de a deveni sfânt. Îi îndemn pe cei care flămânzesc după prezenţa lui Dumnezeu să citească această carte. Dacă tu, cititorule,  vei răspunde la această chemare cu o inimă sinceră, vei culege prin Rugăciune un rod la care nu te-ai fi putut aştepta vreodată.”

Nașterea ascetismului nu s-a petrecut în izolare. Dezvoltarea ascetismului și monahismului masculin și feminin trebuie înțeleasă în relație reciprocă, precum și în legătură cu un mediu în permanentă schimbare. [...] Din punctul de vedere al instituționalizării, apariția comunităților ascetice organizate pentru femei, în special, poate fi înțeleasă ca o interpretare și modificare progresive a conceptului de „familie” – mai precis, a noțiunii fundamental aristocratice de familia.

S-a scris mult despre Sfântul Serafim de Sarov, însă numai Arhimandritul Ioan Krestiankin ar fi putut să-l prezinte atât de frumos, încadrându-l în societatea rusă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, societate aflată într-o epocă de răcire a credinței și de îndepărtare de Biserică. Rușii acelor vremuri aveau nevoie de un Sfânt care să-i aducă mai aproape de Dumnezeu, care să le fie model, erou, tată, profet, judecător, iar Sfântul Serafim de Sarov a reușit, prin forța iubirii care-l caracteriza, să le fie călăuză către...

Născătoarea de Dumnezeu, remarcă Sfântul Neofit, este omul real, omul adevărat. Cu ajutorul ei, prin Fiul ei, Fiul Omului, neamul omenesc s-a izbăvit din stricăciune și din moarte și a dobândit posibilitatea îndumnezeirii. „Dar că este Fiul Omului, nu vă mirați de aceasta”. Și pe scurt, de zeci de mii de ori L-ar putea afla cineva numindu-Se pe Sine „Fiul Omului” și cred că se cuvine să cercetăm Fiul cărui om a fost”. Cine este așadar acest om, al cărui Fiu este Hristos? Desigur nu Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul și Atotvăzătorul, nici Iosif Logodnicul,...

În această lucrare sunt explorate modurile în care Irineu și Clement, primii doi scriitori creștini cu opere consistente, au reflectat asupra acestor două subiecte – ascetism și antropologie – mai exact, concepția lor despre ce înseamnă a fi om. Scrierile de dinainte apariţia monahismului au devenit o paradigmă dominantă pentru ascetismul creștin: aceste două personalități ne oferă viziuni fascinante ale unor abordări alternative.

Pr. dr. John Behr

„O excelentă introducere atât pentru studenţi, cât şi pentru profesori”, Journal of...