Eşti aici

Oare ce mănâncă îngerii?
 

Pepenele verde (Citrullus vulgaris) este un fruct foarte mult apreciat în alimentaţie datorită gustului echilibrat, dulce, fin, suculent şi răcoritor, mult căutat ca desert în zilele toride ale verii. Remarcând gustul deosebit de delicios al sucului de pepene, scriitorul Mark Twain spunea: „când îl guşti îţi dai seama ce mănâncă îngerii”.

Datele istorice atestă că pepenele verde își are originea în Africa de Sud şi Africa Centrală. Se pare că primele culturi s-au făcut în Egiptul antic, cu 1500 ani î.Hr., fructele considerate «sacre», erau depuse drept jertfe în mormintele faraonilor. Astăzi este cultivat în 96 de ţări din lume, cel mai mare pepene fiind obţinut în Indiana (SUA) cu greutatea de 122 kg.

Interesul pentru consumul pepenilor verzi este datorat conţinutului fructelor în apă (90-92%), zaharuri (7-11%), substanţe pectice, pigmenţi protector (antociani, licopen, carotenoizi, riptoxantină– puternic antioxidante), complex vitaminic (C, A, E, B6, B12) şi săruri minerale (îndeosebi potasiu, calciu, fosfor şi fier).

Cura din fiecare an cu pepene verde este deosebit de benefică datorită multiplelor proprietăţi terapeutice: diuretice, depurative, laxative, antilitiazice, antiinflamatoare, antiinfecţioase şi cicatrizante. Nivelul ridicat de licopen combate acţiunea distrugătoare a radicalilor liberi, protejează vasele de sânge, împiedică îngroşarea pereţilor arterelor şi evită apariţia aterosclerozei, prin dizolvarea plăcilor de aterom. De asemenea, previne dezvoltarea unor tumori maligne (mamare, uterine, colorectale, prostatice şi pulmonare).

Prin conţinutul ridicat în potasiu şi apă se previne formarea pietrelor la rinichi şi veziculă urinară, inflamaţiilor şi infecţiilor renale, gutei cu exces de acid uric în sânge, splenomegalie, litiazei biliare, hepatitei cronice, constipaţiilor, vomelor. Prezenţa apei în cantităţi mari determină proprietăţi diuretice şi de detoxifiere iar prin îndepărtarea senzaţiei de foame şi sete contribuie la scăderea greutăţii corporale şi a celulitei.

Conţinutul ridicat în citrulină (un aminoacid), asigură pepenelui roşu un rol în dilatarea vaselor şi reducerea stresului oxidativ, responsabil de procesele inflamatoare ale articulaţiilor din corp. Astfel se ameliorează durerile musculare şi cele provocate de osteoporoză. Extern, pepenele roşu se aplică sub formă de măşti, având efecte contra arsurilor uşoare, a inflamaţiilor tegumentare şi acţiuni de hidratare şi catifelare a pielii.

Se utilizează în stare proaspătă, în cură de 2-3 săptămâni, în produse de cofetărie (fructe zaharisite, dulceaţă, jeleuri, şerbet, gemuri, compoturi) şi murături în saramură.

Citește alte articole despre: pepene rosu, pepene, pepenele