O Antologie patristică din vremea Părinților Bisericii

 

Dacă o notă a traducătorului ne lămurește asupra surselor din care a tradus – trebuie să recunoaștem, una este cel puțin surprinzătoare: ediția bilingvă greacă veche-croată, Teodoret Cirski, Eranistes, Editura Demetra, Zagreb, 2005  – un foarte atent alcătuit Studiu introductiv, (pp.13-32) alcătuit de Părintele Cătălin Vatamanu, ne pune la îndemână reperele istorice și de înțelegere canonic-duhovnicească a vieții și operei apologetice – strălucit justificate biblic și patristic – a vieții acestui interesant personaj al Bisericii (episcop între 423-457).

Alcătuită sub forma unui dialog îndreptat împotriva celor care au colectat răul din mai multe erezii într-o erezie mai mare. ne spune Teodoret: „Cărții i-am dat numele Eranistes (Colectorul, cerșetorul, strângătorul cu de- amănuntul, i-am putea zice în termeni profani, n. NC) sau Polymorphos (Polimorf, pur și simplu, n. NC), pentru că ei își alcătuiesc acest mod de gândire pestriț și multiform prin colectarea dogmelor nenorocite ale multor oameni necuviincioși. Afirmația că numai Stăpânul Hristos este Dumnezeu aparține lui Simon, Cedon, Marcion și altora care fac parte din acest grup respingător. Ideea de a mărturisi nașterea din Fecioară, dar a spune că totuși aceasta s-a făcut doar ca o simplă trecere și că Dumnezeu-Cuvântul nu a luat nimic din Fecioară, au smuls-o din basmele lui Valentin și Bardesan și ale celor apropiați acestora. Ideea de a declara că dumnezeirea și omenitatea Stăpânului Hristos alcătuiesc o singură fire au șterpelit-o din flecărerile lui Apolinarie. Și iarăși, faptul de a atribui patima dumnezeirii lui Hristos au jefuit-o din blasfemiile lui Arie și Eunomie. Prin urmare, această erezie se asemănă unor veșminte cusute împreună de niște cerșetori din mai multe zdrențe fără dibăcie. Iată, deci, din ce cauză am dat acestei cărți numele de Eranistes sau Polymorphos (cerșetorul sau cel care își schimbă forma)” (p. 36).

Trebuie să recunoaștem că în actualul sistem de reșapare a tuturor ereziilor sub chipul drepturilor omului lecția colectării ideologice pentru a servi propriului traiect ideologic merită reluată mai atent. Teodoret continuă descrierea lucrării sale: „Discuția va avea loc sub formă de dialog, cu întrebări și răspunsuri, probleme și soluții, obiecții și toate celelalte lucruri care sunt specifice unui dialog. Însă numele celor care întreabă și al celor care răspund în textul cărții nu-l voi da așa cum făceau de demult elinii cei înțelepți, ci îl voi scrie la începutul fiecărei replici (model întâlnit, de exemplu,  și la Sf. Iustin Martirul și Filozofu, Dialog cu iudeul Trifon, nota NC). Aceștia își ofereau cărțile celor care aveau o educație foarte cuprinzătoare și a căror viață consta în dezbateri. Eu însă vreau ca lectura acestei cărți să fie ușor de înțeles și folositoare chiar și pentru cei neinițiați în arta cuvintelor. Acest lucru va fi posibil dacă numele persoanelor care participă la dialog vor fi scrise clar înaintea fiecărei replici. Numele celui care luptă pentru dogmele apostolice este Ortodoxul, iar al celuilalt este Eranistes (Cerșetorul, în text TC). Căci așa cum obișnuim să-l numim cerșetor pe cel ce este hrănit din mila multora, iar pe cel ce știe să strângă bani, negustor, tot așa i-sm dat și numele care i se potrivește cu obiceiurile (...). ...noi, având grijă ca textul să fie clar, l-am împărțit în tei dialoguri. În primul dialog, vom argumenta faptul că dumnezeirea Fiului Unuia-Născut este neschimbabilă; în al doilea dialog, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom demonstra faptul că unirea care a avut loc între dumnezeirea și firea omenească a Stăpânului Hristos este neamestecată; iar în al treilea dialog, vom lupta pentru nepătimirea dumnezeirii Mântuitorului nostru. După cele trei argumentări, pentru a întări demonstrația, vom adăuga și alte afirmații, potrivind silogismul fiecărui capitol și arătând în mod clar că propovăduirea Apostolilor este păstrată de noi” (pp. 36-37).

Pentru a identifica și construi aceste afirmații și silogisme, Fericitul Teodoret al Cirului ne pune la dispoziție sute de citări din Părinții Bisericii, construiește, așadar, o apologie vie prin apelul la geneza patristică a adevărului inalienabil al dogmelor de credință. Semn că uneori cultura, fidelitatea la tradiție și cunoașterea raționamentelor legate de adevăr susțin mărturia, vindecând de erezie corpul Bisericii.

Sursa: tribuna.ro