Și nu veți asupri pe străinul care stă la voi, pe orfan și pe văduvă. Oare era nevoie de porunci pentru acestea? Oare firea nu era de ajuns ca să învețe acestea? Nu vedeți nume vrednice de milă? Cine se grăbește să fie crud cu un străin? Cine este atât de împietrit, încât să nu miluiască o femeie lipsită de bărbat? Cine este atât de neomenos, încât să nu se îndure de un copil fără tată? Căci nu spun: Miluiește-l!, ci spun: Nu asupri! Oare nu puteam Eu să împiedic acestea? Dar le-am lăsat ca piatră de încercare pentru tine, ca să-ți exersezi iubirea de...
Eşti aici
sfinti parinti
Carți dedicate Sfinților Părinți
Titlurile dedicate Sfântului Ioan Gură de Aur
Sfinții printre noi!
Părinții Bisericii despre război
„Săracii mor de foame” examinează modul în care Părinţii capadocieni au abordat problematica sărăciei şi ajutorarea săracilor. Autoarea se axează pe izvoarele istorice ale vremii, literatura omiletică a Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa, şi mărturia scriitorilor păgâni. Lucrările autorilor capadocieni sunt deosebit de importante pentru a înţelege istoria fenomenului pauperităţii și rolul teologiei creștine din secolul IV în construirea conceptului de sărăcie ca factor răscumpărător.
Pagini de pateric!
Ediția a doua, revizuită
Din Pateric, toată lumea are ceva de învățat. Mirenii află despre o lume care se găsește adesea atât de departe de iureșul grijilor zilnice, dar care este mai adevărată decât toate preocupările lumești adunate la un loc. Patericul este o carte care descoperă mirenilor paradisul duhovnicesc, pentru că, la începuturi, monahii Patericului nu considerau că se deosebesc de mireni decât prin hotărârea de a trăi tot mai deplin Evanghelia Mântuitorului Hristos.
Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul
Frica vine adesea din necunoaștere. Și evităm ceea ce cunoaștem prea puțin. De aceea este vital să înțelegem, ca să ne putem bucura chiar și atunci când vine vorba despre taina morții noastre sau, mai exact, despre ieșirea sufletului din trup. Cum o vedem? Poartă către Împărăția cerurilor, vestea cea bună, „Paștile cele frumoase”? Sau gheena focului, durerea amarnică, întristarea cea de nemângâiat, mustrarea conștiinței, ca să nu mai amintim de chinurile cele nesfârșite?
Prin anul 394, un grup de șapte monahi din Ierusalim întreprind o călătorie în Egipt cu gândul de a cunoaște viețuirea monahilor de aici. Unul dintre ei, care a ținut să rămână anonim, a lăsat o relatare a acestui perelinaj, veritabilă inițiere în spiritualitatea Părinților pustiei scrisă înainte de Istoria Lausiacă și de Pateric.
