Dacă postești cu adevărat, deschide inima ta egoistă către cel nevoiaș și, precum înfrânezi gura ta de la bucate, tot așa înfrânează-o și de la minciună, de la năpăstuire, de la osândire, de la clevetire și de la tot păcatul care intră prin cuvânt.
„Nu știți voi postul care Îmi place?”, întreabă Domnul prin prorocul Isaia. „Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: «Iată-Mă!»” (Isaia 58, 6-9).
Deci, dacă postești cu adevărat, deschide inima ta egoistă către cel nevoiaș și, precum înfrânezi gura ta de la bucate, tot așa înfrânează-o și de la minciună, de la năpăstuire, de la osândire, de la clevetire și de la tot păcatul care intră prin cuvânt. Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe Sfinții Părinți, mari învățători și asceți ai lumii, laudă foarte mult postul și-l recomandă cu stăruință.
Iată câteva dintre cuvintele lor: „Postul este sănătate și pace a sufletului și a trupului”, „Postul este stingerea aprinderilor trupești, eliberarea de vise urâte, curăția rugăciunii, paza minții, ușa umilinței, smerita suspinare pentru păcate, începutul și temeiul a toată lucrarea cea duhovnicească, bineplăcută lui Dumnezeu”.
Iar Sfântul Vasile cel Mare adaugă: „Dacă oamenii ar lua postul ca sfătuitor al faptelor lor, n-ar mai fi nici o piedică să domnească pacea adâncă în toată lumea; nu s-ar mai răscula popoarele unele împotriva altora, nu s-ar mai bate oștirile. Dacă ar domni postul, nu s-ar mai făuri arme, nu s-ar mai întruni tribunale, n-ar mai avea cine să locuiască închisorile; pădurile și pustiurile n-ar mai avea tâlhari, orașele denunțători, iar mările pirați. Dacă oamenii ar fi ucenicii postului, nu s-ar mai fi auzit, precum spune Iov, glasul celui care cere birul. Dacă postul ar cârmui viața noastră, atunci viața n-ar mai fi atât de plină de plâns și de tristețe. Postul i-ar fi învățat pe toți să se înfrâneze nu numai de la mâncare, dar să izgonească și iubirea de arginți, lăcomia, precum și orice patimă. Dacă aceste păcate ar fi îndepărtate, nimic nu ne-ar mai împiedica să ne ducem viața în pace deplină și netulburare sufletească.”
Acestea sunt numai o parte dintre binefacerile și dintre roadele postului, pe care le putem dobândi și noi cu ajutorul harului dumnezeiesc și cu strădania noastră statornică. Fericiți sunt creștinii care respectă cu sârguință rânduiala celor patru posturi de peste an, împreună cu miercurile și vinerile, cum făceau părinții și bunicii noștri, spre înnoirea trupului, luminarea sufletului și spre schimbarea în bine a întregii noastre vieți. Doamne ajută!
