Despre ape și despre Sfântul Botez

 

După ce m-am ocupat ieri de cuvântul despre prooroci și patriarhi, au rămas puține din creațiile lui Dumnezeu. Căci toate se spală prin ape și se adapă și se curăță. Și, într-adevăr, firea apelor e una, dar se împarte în multe părți prin zidiri: în viță se face acritură, în untdelemn unduioasă; în crin albă, roșie în trandafir; în roade hrănitoare, în lemne crescătoare; patrupedele le adapă și pe pești îi hrănește; trupurile oamenilor le curăță. Oricând trăim, prin ape trăim; oricând ne îmbogățim, prin ape ne îmbogățim; oricând ne odihnim, prin ape ne odihnim.

Prin urmare să nu ți se pară mică puterea apelor! Ci acestea toate le trec pentru lungimea cuvântului. De fapt, oricât vom tălmăci, pe cele mai multe le sărim; căci nu ajunge cuvântul omenesc să tâlcuiască cu de-amănuntul darul cel îndestulat al apelor, precum nu se poate măsura marea cu cuvântul, nici câte bunătăți ale apelor mărilor se distribuie oamenilor prin înțelepciunea lui Dumnezeu.

Și iarăși mă grăbesc spre Legământul cel Nou, căci, vorbind multe despre ape, nu știu de unde am însetat și, înotând în apele celui de față, iarăși însetez. Dar îmi voi aduce aminte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care propovăduiește în Evanghelii și spune: „De însetează cineva, să vină la Mine și să bea; căci cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (In 7, 37-38). Așadar, să alergăm la El și să ne tămăduim setea noastră, adăpându-ne cu curgeri duhovnicești și irigându-ne cu ape cerești! Nu cumva șvoi afla că port în mine chiar un râu și, căutând numai râu, mă voi afla câștigând tot izvorul? Căci Iisus Hristos este avuția fără de moarte a sufletelor noastre și izvor ceresc. Însă unde voi alerga? Cine e Cel ce mă conduce de mână? Cine e Cel care să-mi arate paharul acesta al vieții? Conduceți-mă de mână pe mine, străinul, la ape, călăuziți-mă la izvorul, la râul și la curgerile care izvorăsc sus, în cer, și de acolo plouă, iar pe cei ce beau cu credință îi trimite în împărăția cerurilor! Căci poftim foarte de aceste ape ca să aflăm mântuirea.

Vino, fericite între apostoli Ioane, cheamă-ne pe noi la Iordan! Căci multe ape cutreierând, de la tine vom primi cununa cea dumnezeiască. De fapt, știu că proorocii și patriarhii prin ape s-au mântuit în chip simbolic și că zidirea întreagă s-a spălat prin ape, iar Dumnezeu cel fără de păcat S-a botezat cu apă. Acesta vine la Iordan să Se boteze și să înfăptuiască minunea cea mare și străină. Dumnezeu Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Cel ce este din început la Dumnezeu, Dumnezeu, Cuvântul și Fiul lui Dumnezeu, Cel închinat de îngeri și slăvit de arhangheli, pe Care-L laudă heruvimii și-L slăvesc serafimii, întinzând mare curățire și bună-vestire lumii, învață neamul oamenilor să nu disprețuiască harul acesta ceresc.

Și Se botează Cel fără de păcat și apele lumii le sfințește. Căci Domnul este peste ape multe, însă îi plinește pe cei de față Cel ce Se botează; căci și Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip de porumbel. Și Tatăl de sus, din ceruri, a strigat: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3, 17). Adevărată e proorocia care spune: „Domnul peste ape multe. Dumnezeul slavei a tunat” (Ps. 28, 3).

Oare cine nu crede după o astfel de slavă? Cine se mai îndoiește de harul acesta ceresc? Nu se poate ca cineva să vadă împărăția cerurilor fără a se învrednici de botez, nici nu poate să se afle desăvârșit, chiar de va petrece ca îngerii, fără a lua cununa darului acesta. Însuși Mântuitorul și Domnul nostru Iisus Hristos a arătat-o, spunându-ne: „De nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția cerurilor” (In 3, 5).

Ba și de-și va duce viața îngerește și după apostoli se va dărui pe sine lui Dumnezeu, dar va disprețui harul botezului, nu poate să se afle desăvârșit. Așa a spus fericitului Corneliu: „Corneliu, rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu” (Fap. 10, 4). Însă, peste acestea este cununa cea desăvârșită, darul cel din credință prin ape. De aceea a trimis pe întâistătătorul apostolilor, pe Petru, și a plinit restul. A venit, a îndrumat, a botezat, a încununat. S-a pus de acum pe credință neclintit, rămâne întemeiat pe harul apelor.

Nu te uita la ape și să te îndoiești iarăși! Vezi cum îți dăruiește Dumnezeu prin ape iertarea păcatelor! Nu te uita la ape și să iei spre defăimare ușurința darului! Când vezi apele, aleargă cu credință, căci aceste ape îți sting gheena, acestea te rourează pentru râul cel înfocat, acestea singure rușinează cugetarea gheenei. Așa a spus bogatul cel din Evanghelii care căuta și vedea pe Lazăr odihnind în sânurile lui Avraam: „Miluiește-mă, părinte Avraame, și trimite pe Lazăr ca să-și moaie degetul său în apă și să răcorească limba mea, că mă chinuiesc rău în văpaia aceasta!” (Lc. 16, 24).

De aceea, când vezi apele, aleargă cu sârguință! Căci aceste ape îți deschid cerul, aceste ape te strămută de la robie la libertate; aceste ape îți deschid raiul și-ți dăruiesc ochi duhovnicești; aceste ape te înalță la tainele cele cerești, la care îngerii doresc să privească. Te-ai întraripat de acum cu gândirea la ceruri; ai văzut pe Dumnezeu sfințind firea apelor, ai văzut nedespărțita potrivire a Sfintei Treimi deasupra apelor, ai luat de la Dumnezeu făgăduințele proorocești care binevestesc mântuirea ta; cununa sufletului e vădită, iertarea păcatelor celor de multă vreme e aproape.

Rânduiește-le pe toate în chip curat și întărit spre gătire: credință curată, gând nerănit, frică dumnezeiască, închinare adevărată, veșmânt îngeresc, adu-le pe toate desăvârșite Celui desăvârșit, căci va să fii slujit de leviți, să fii dus de mână de preoți, de îngeri să fii înarmat, de ape să fii curățit, la Dumnezeu și Tatăl să fii încununat, că Lui se cuvine slava, împreună și Fiului și Duhului Sfânt în vecii vecilor. Amin.