Sala „Sinaxar” a Muzeului Mitropolitan din Iași a găzduit luni seară, 9 noiembrie, lansarea a două volume recent apărute la Editura Doxologia. Este vorba despre lucrările „Forme de viețuire monahală în Bizanț, 800–1453”, de Alice-Mary Talbot, și „Tâlcuire la Cântarea Cântărilor”, ediția a doua, întregită și revizuită, de Sfântul Nil Ascetul.
La eveniment au luat cuvântul Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, traducătoarea Tatiana Petrache și monahia Parascheva Enache. Lansarea celor două cărți a fost moderată de Dragoș Mîrșanu.
Tâlcuirea la Cântarea Cântărilor, scrisă de Sfântul Nil Ascetul, face parte din colecția Teologie Bizantină și a fost realizată în cadrul Centrului de studii patristice „Sfântul Maxim Mărturisitorul” al Arhiepiscopiei Iașilor. Potrivit unui studiu oferit de Tatiana Petrache, „Cântarea Cântărilor este un minunat îndrumar duhovnicesc pe calea unirii mistice a sufletului omenesc cu Mirele Hristos. În perspectiva exegetică a lui Nil, femeia desfrânată – adică sufletul omului – pornește de la starea de necunoaștere a lui Dumnezeu și înaintează spre cunoașterea și vederea Lui, curăţindu- se și luminându-se prin harul lui Dumnezeu, prin Sfintele Taine ale Bisericii și prin nevoinţa personală. Astfel, sufletul devine mireasa curată a Mirelui dumnezeiesc”.
Cea de-a doua carte prezentată ieri seară, Forme de viețuire monahală în Bizanț, 800–1453, de Alice-Mary Talbot, face parte din colecția Historia Christiana și poate fi achiziționată în ediția broșată sau cartonată. „În aprecierea elogioasă făcută monografiei de față, Rosemary Morris sublinia faptul că autoarea a reușit, în urma unei cercetări intensive și extensive a surselor primare (în special a vieților de sfinți), să ofere atât specialiștilor, cât și publicului larg interesat de subiect, răspunsuri și perspective cu referire la o întrebare aparent simplă, și anume « Cum arăta viața unui călugăr sau a unei călugărițe în Bizanț? » Lucrarea introduce cititorul în fascinanta și complexa lume a monahismului din Bizanțul mediu și târziu (800-1453), etalând în același timp vasta expertiză a autoarei în analiza surselor textuale bizantine”, consemnează Mihail Mitrea.
În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a explicat cum regulile și canoanele bizantine au apărut tocmai ca o reacție de îndreptare a slăbiciunilor umane, oferind o perspectivă profundă asupra modului în care monahismul reprezintă o încredințare a sufletului în fața lucrării lui Dumnezeu:
Cartea rămâne un reper pentru că putem rătăci cu bune intenții și avem nevoie de repere. Cei care sunt chemați ca să supravegheze adevărata lucrare monahală și a face distincție între ceea ce, într-adevăr, este ziditor și ceea ce poate fi manifestarea unei neliniști, a unei nerânduieli, trebuie să așeze la locul lor, pentru că a nu judeca înseamnă nu doar a nu osândi pe cineva ci și a nu îndreptăți pe cineva în nerânduială sau în sminteală. […] Monahismul este o viață duhovnicească care se traduce prin a sta împreună printr-un bătrân frumos, pentru a învăța tu însuți să trăiești frumos. Să ne ajute Domnul ca și cei din această carte, să trăim frumos, să înțelegem reperele vieții monahale și să ne asumăm fiecare în viața în care suntem, căsătoriți sau monahi, să ne asumăm calea nerătăcită, calea de jertfă întru Hristos, încât să rodim ca sămânța cea bună care a căzut pe pământul bun al inimii noastre.
A urmat prezentarea invitatei Tatianei Petrache, cea care s-a oprit asupra scrierii Sfântului Nil Ascetul evidențiind forța cuvântului viu în opera de catehizare și modul în care frumusețea virtuții reușește să cucerească inima credinciosului, fără să o rănească:
Un aspect care mi-a plăcut foarte mult se referă la felul cum trebuie rostit și cuvântat adevărul lui Dumnezeu. Nu oricine poate să vorbească, mai întâi aseamănă lucrarea de catehizare ca o lucrare de vrăjire de frumusețe. Cu asta începe în prolog, nu întâmplător spune: „Cântarea Cântărilor este asemenea unei femei frumoase dar virtuoase, care își atrage admiratorii nu spre lucrarea patimilor, ci spre lucrarea virtuților, cucerind prin frumusețe”, frumusețe care are sensul ei profund aici de înfrumusețare a omului prin virtute și prin dobândirea Duhului Sfânt, prin îndumnezeiere. „Este vorba de învățătorii din Biserică, ce atunci când au cuvântul viu poate să-I lege pe ascultători, încât cel ce îl aude o dată nu mai poate să plece”. Este foarte ferm, categoric, fără să rănească, pentru că el cucerește prin armonia discursului și prin puterea pe care o primește din experiența duhovnicească.
Un moment deosebit al serii l-a reprezentat intervenția monahiei Parascheva Enache, cea care a tălmăcit în limba română textul Sfântului Nil Ascetul din limba greacă veche. Maica a dezvăluit publicului subtilitățile acestei opere, explicând cum metaforele biblice, precum „gâtul miresei” comparat cu un mic colier sau cu turnul lui David, ascund de fapt înțelesuri adânci despre smerenie, dragoste și universalitatea Bisericii:
Pe tot parcursul cărții, când Sfântul Nil prezintă însușirile miresei, vedem că vorbește de virtuți monahale prin excelență. […] Toate aceste tâlcuiri reușesc să recompună tabloul unei viețuiri în esență monahale, al cărui deziderat de desăvârșire este adresat întregii creștinătăți, întregii Biserici, alcătuită deopotrivă de monahi și mireni, așa cum ilustrează printr-un alt text care prezintă rodia ca simbol al universalității Bisericii. Fructul rodiei este popular și asemenea unui praznic al mulțumii adunate, prin dragoste, nu numai că este păzit prin îngrădirea tare a cojii exterioare ci este și divizat prin membrane subțiri, în diferite compartimente, și imită cetele conform rânduielilor bisericești, într-atât despărțită cât să nu se amestece ordinea potrivită Bisericii și să se păzească starea cuvenită poporului lui Dumnezeu în bună rânduială, împărțită în demnități ale virtuții și în slujiri preoțești, dar nu separate după bunul plac, ci unite prin legătura dragostei. Dragostea este virturea care unește toate stările din Biserică, a celor curățiți și luminați prin Botez, desăvârșiți și dumnezeiți prin contemplare.
