Aveau giganții o înălțime supranaturală? Cu siguranță! Alte texte din tradiția lui Israel îi descriu ca fiind foarte mari. I Enoh 7, 2, de exemplu, spune că au o înălțime de...
Cuvântul nephilim (un termen împrumutat în ebraică din aramaică) înseamnă, literalmente, „uriași”. În Septuaginta întâlnim termenul grec gigantes, de unde provine cuvântul modern „giganți”. De asemenea, Scriptura ebraică îi identifică pe acești uriași cu acei gibborim („puternici”) din vechime (Fc. 6, 4), iar paralela din greacă repetă pur și simplu gigantes aici. În ambele cazuri, ei sunt numiți „oameni cu faimă”. Ei sunt cei puternici, cei renumiți. În aceste versete, Facerea nu spune nimic despre mărimea lor, deși Biblia vorbește despre dimensiunea uriașilor de după potop, precum Goliat, care are „șase coți și o palmă” (în jur de 3 m) în textul ebraic al Scripturii (I Rg. 17, 4), dar „patru coți și o palmă” (în jur de 2 m) în traducerea greacă și în ebraica manuscriselor de la Marea Moartă. Numerii 13, 33 nu menționează dimensiunea lor specifică, însă iscoadele evreilor au mărturisit că erau ca niște lăcuste în prezența lor.
Aveau giganții o înălțime supranaturală? Cu siguranță! Alte texte din tradiția lui Israel îi descriu ca fiind foarte mari. I Enoh 7, 2, de exemplu, spune că au o înălțime de 300 de coți – aproximativ 137 m. În Testamentul celor doisprezece patriarhi 3, 7, unul dintre uriași are o înălțime de 12 coți (aproximativ 5, 5 m). Variația înălțimii în funcție de izvoare sugerează că mărturiile antice nu par să spună că aceștia erau o specie de semi-oameni înalți și puternici din punct de vedere fizic, ci mai degrabă că mărimea este un simbol pentru o altă realitate. Într-adevăr, unele texte grecești antice folosesc gigas („gigant”) pentru a se referi la conducători umani puternici și tiranici – deci este aproximativ același sens pe care îl are și utilizarea în limbile moderne a cuvintelor „puternic” sau chiar „uriaș”, care poate fi metaforică: nu este neapărat o referire la o persoană impozantă fizic. Atunci de ce folosește textul scripturistic mărimea ca simbol? Nu numai pentru a se referi la puterea și influența lor, ci, după cum vom vedea, și pentru a-i relaționa cu făpturile divine, pe care culturile antice le descriau aproape unitar ca fiind foarte înalte.
Observăm că uriașii sunt menționați și după potop: „Nefilimii erau pe pământ în zilele acelea, dar și după aceea.” Biblia face referire la nefilimi și în alte locuri din Vechiul Testament, cum ar fi Numerii 13, 33, care folosește același cuvânt pentru a se referi la poporul anachimilor, care locuiau în Canaan, pe care Israel i-a întâlnit după exod. Vechiul Testament identifică alte grupuri de oameni din aceeași categorie, pentru care folosește limbaj similar, cum ar fi refaimii, amoreii, zamzummimii, emimii și amaleciții. Termenul gibborim reapare, de asemenea, într-o varietate de locuri, de exemplu, când se referă la vânătorul Nimrod de la Facerea 10, 9, descris în limba greacă prin gigas. Așadar, indiferent de cum i-am putea defini pe nefilimi, Scriptura sugerează că au fost nimiciți la potop, deși sunt menționați și după marele cataclism. Să vorbim, pe scurt, despre originile lor.
Descoperă originea uriașilor în noua apariție editorială „Domnul Duhurilor - lumea nevăzută și războiul duhovnicesc împotriva falșilor dumnezei”
