Dincolo de frumusețea traducerii, de reținut, e o frumusețe care crește din textul augustinian, adresat unor oameni care-și doreau mântuirea. Ar trebui, din când în când, când inteligența creștinilor e luată în zeflemea, să recitim public câte un gând din cuvântul scris pentru a crește sufletele.
Dacă am fi cinstiți cu noi astfel de texte ar trebui să populeze manualele și cărțile noastre despre fericire. Editura Doxologia a publicat, în traducerea din limba latină a Ancăi Meiroșu, un „buchet” de Sermones ale Fericitului Augustin: Predici despre virtuțile creștine (Iași, 2020, 190 pg.). În colecția Patristica, seria Traduceri cititorul serios de cultură patristică s-a bucurat, în ultimii ani, de minunate astfel de cărți cuprinzând teme și dezvoltări ale gândirii patristice. Aici Sfinții Ioan Gură de Aur, Roman Melodul, Vasile cel Mare, Simeon Noul Teolog, Grigorie cel Mare, Ioan Damaschinul, Amfilohie de Iconium, Leandru al Sevillei, Efrem Sirul Grigorie de Nazianz ori Fericiții Teodoret de Cir și Augustin se lasă descoperiți în texte impresionante, aducând prospețime cercetării teologice moderne. O prospețime de Duh care multă vreme părea că va lipsi încercării de sistematizare și sinteză a școlii românești.
Dacă spuneți că se putea și fără astfel de eforturi e semn că n-ați gustat din stupoarea parcurgerii cu sufletul la gură a vreunei biblioteci teologice occidentale ori din emoția unei librării la Lyon ori Roma, la Firenze ori Lodi, la Milano ori Padova. Acolo între edițiile de lux și bine chibzuite în tipărire simțeai că ești o Cenușăreasă, un Ceranistes (cerșetor, cum își numește Didim cel Orb o celebră lucrare) care nu pare că va recupera diferențele. Astfel de insule de traductologie- cum este Editura Doxologia sau Deisisul sibian- entuziasmează, obligă la muncă. Nici volumul acesta al Fericitului Augustin nu e altfel. Autoarea traducerii subliniază: „Prezentul volum reunește o selecție de lucrări care fac parte dintr-o categorie distinctă a operei Fericitului Augustin (354-430 d. Hr), cunoscută sub numele de „predici” (sermones).
Rostite cu diverse ocazii, ele se înrudesc prin propunerea cu obstinență a virtuților omenești, dintre care amintim: credința, iubirea, milostenia, răbdarea, nădejdea, ascultarea. Prin cultivarea lor se dobândește pacea, acea stare de echilibru și de armonie care contribuie la creșterea și dezvoltarea comunității creștine amenințate de rebeliunea schismaticilor. Aceia care au alunecat în ignoranță și trăiesc într-o materialitate primejdioasă trebuie învățați să iubească, să fie milostivi, răbdători, încrezători, supuși cuvântului divin. Altfel spus, ei trebuie vindecați de către cei sănătoși în duh, pentru că doar având grijă de sufletul celuilalt, mântuirea unui singur om atrage după sine mântuirea întregii omeniri” (Cuvânt înainte, p. 8). Pentru a vă bucura și pentru a ști că există pun la îndemână cuprinsul lucrării: Predica 53: Despre cuvintele din Evanghelia de la Matei: „Fericiți cei săraci cu duhul” etc dat și despre ce s-a vorbit cel mai mult: „Fericiți cei curați cu inima , că ei vor vedea pe Dumnezeu, pp. 9-26; Predica 53 A: Despre cele opt înțelesuri ale Fericirilor din Evanghelie, pp. 27-40; Predica 90 A: Despre dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele, pp.41-56; Predica 344: Despre dragostea pentru Dumnezeu și dragostea pentru viața lumească, pp. 57-68; Predica 349: Despre iubire și despre orbul care a primit lumină, pp. 69- 76; Predica 350: Despre iubire, pp. 77-82; Predica 350 A: Despre iubire și despre a-L iubi pe Dumnezeu, pp. 83-90; Predica 357: Despre lauda păcii, pp. 91-100; Predica 358: Despre pace și iubire, 101-110; Predica 359 A: Despre răbdare și despre parabola evanghelică a iconomului, pp. 111- 130; Predica 359 B: Despre ascultare, pp. 131- 160; Predica 385: Despre dragostea omului față de om, pp. 161-170; Predica 391: Către tineri, pp. 171-178; Predica 392: Către cei căsătoriți, pp. 179- 186. O Bibliografie foarte atent aleasă ajută la continuarea lecturii prin aprofundare (pp. 187- 186).
Dincolo de frumusețea traducerii, de reținut, e o frumusețe care crește din textul augustinian, adresat unor oameni care-și doreau mântuirea. Ar trebui, din când în când, când inteligența creștinilor e luată în zeflemea, să recitim public câte un gând din cuvântul scris pentru a crește sufletele. Cuvânt mângâietor, liniștit, cu luciditate deplină.
