Fii mulțumit de ceea ce ai! Suntem creștini, suntem fii ai Dumnezeului Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, suntem cei mai bogați oameni!
Poate nu e vorba de invidie, dar există o tendință puternică la fiecare dintre noi de a progresa continuu, îmbiați fiind de succesul material al semenilor noștri. Avem înnăscută o înclinație a acumulării de succes. Este important să fii mâine mai bun ca azi, dar nu este obligatoriu să fii mai bun ca alții! Este de folos să ne orientăm după oamenii care au reușit mai multe, este chiar recomandat. Ironia constă însă în faptul că oamenii se avântă după progresele care se văd, după lucrurile de ordin material. Iar lucrurile materiale sunt cele care se pierd, se fură sau dispar.
Adevărata bogăție trebuie să fie veșnică. Omul are necesarul. Are cu ce trăi, are unde trăi, are ce mânca și cu ce mânca. Aceasta este necesitatea primară. Toate celelalte sunt suplinirea confortului! Dorința de îmbogățire vine din mai multe motive: din invidie, din slabă credință, din mândrie, din egoism, din dorința de a-ți arăta capacitatea și măreția. Asta înseamnă că omul se teme de ziua de mâine, neavând încredere în Dumnezeul cel Atotputernic. Asta înseamnă mândrie și supremație. Asta înseamnă fuga de greutăți și nevoință – cele prin care se câștigă smerenia, „mama tuturor virtuților și scaracătre Rai!”. Ai o mașină și este bună, merge bine, te deservește, dar vecinul tău are una mai frumoasă. Trebuie să ai ca el! Acest „trebuie” este un gând străin. Dar dacă vecinul are mașină ca a ta, probabil ești mulțumit, dar undeva scapără gândul de a-ți lua o mașină mai bună ca a lui. Și încă ceva, dacă vecinul nu are mașină, ești mulțumit cu mașina ta. Mașina ta este cea mai bună!
Omul, dacă ar fi „singurul”, ar fi mulțumit! Aici este cheia nemulțumirii, motorul muncii pentru dobândire și măsura de avere: comparația! Dar oricâte ai avea, oricât de exclusiv vei fi, nerepetat numai Dumnezeu poate fi! Încă o situație similară, care vorbește de la sine. Omul de la sat are vacă lângă casă. Omul de la oraș are 5000 lei lunar – costul unei vaci. În acest caz, țăranul este bogat, pe când orășeanul este sărac. Țăranul se compară cu sătenii lui care au toți câte o vacă, și este mulțumit. Orășeanul se compară cu mulți alții care au mai multe și evident că se consideră sărac.
Nu trebuie să trăim în singurătate pentru a nu avea cu cine să ne comparăm, dar nu ne este de folos să ne comparăm cu alții, noi având necesarul vital. Nu trebuie ca mulțumirea noastră să fie dedusă din comparația cu semenul nostru! Avem ce mânca și cu ce ne îmbrăca, să fim mulțumiți! Fii mulțumit de ceea ce ai! Suntem creștini, suntem fii ai Dumnezeului Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, suntem cei mai bogați oameni!
Aplică, exersează și vei simți folos și împlinire, care îți vor aduce liniște! Și mai mult: cu cât mai puține dorințe vom avea, cu atât vom fi mai mulțumiți!
