Oamenii își aduceau an de an crucea prin frig și ploaie, printre oameni care cred și unii care sunt doar superstițioși, printre lacrimi și zâmbete, pentru ca la final să li se răstignească necazurile și problemele la Racla cea frumos argintată...
Oamenii își aduceau an de an crucea prin frig și ploaie, printre oameni care cred și unii care sunt doar superstițioși, printre lacrimi și zâmbete, pentru ca la final să li se răstignească necazurile și problemele la Racla cea frumos argintată.
Pentru pelerini, Catedrala Mitropolitană din Iași și mai exact Sfânta Cuvioasă Parascheva reprezintă, într-un fel, Golgota lor, locul în care necazurile și problemele lor mor, iar ei înviază întru bucurie și pace duhovnicească. Pentru ei, pelerinajul este asemănător drumului Crucii pe care l-a urmat Hristos. Astăzi Golgota este închisă, iar oamenii au rămas cu crucile lor în suflet, iar învierea și izbăvirea par departe pentru ei.
Dar oare cum ar fi fost dacă Hristos n-ar mai fi ajuns cu Sfânta Cruce pe Golgota? Crucea păcatelor noastre s-ar fi oprit în loc dimpreună cu timpul, iar noi încă am fi așteptat izbăvirea și învierea. Creștinul este om al învierii, al bucuriei și, mai ales, al răbdării, iar dacă dealul Golgotei este închis, cu siguranță că vom avea răbdarea și puterea să ne ducem crucea și pe loc, așteptând minunata dimineață a învierii…
