Nimeni, dar, să nu se ruşineze de Cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor, pentru care trăim şi pentru care suntem! Ca pe o cunună, aşa să purtăm Crucea lui Hristos!… Nici nu trebuie să o facem aşa de mântuială cu degetele, ci mai întâi să o facem cu inima, cu multă credinţă.
Nimeni, dar, să nu se ruşineze de Cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor, pentru care trăim şi pentru care suntem! Ca pe o cunună, aşa să purtăm Crucea lui Hristos!… Nici nu trebuie să o facem aşa de mântuială cu degetele, ci mai întâi să o facem cu inima, cu multă credinţă. Dacă-ţi faci aşa Cruce pe faţă, nu va putea sta alături de tine nici unul dintre demonii cei necuraţi, căci vede sabia care i-a dat lovitura, vede sabia cu care a fost lovit de moarte. Dacă noi ne cutremurăm când vedem locurile în care sunt executaţi condamnaţii la moarte, gândeşte-te ce trebuie să sufere diavolul când vede arma prin care Hristos i-a doborât toată puterea şi a tăiat capul balaurului…
Crucea, semnul acesta, şi pe timpul înaintaşilor noştri, şi acum, a deschis uşile cele încuiate; Crucea a făcut fără de putere otrăvurile; Crucea a luat puterea cucutei; Crucea a vindecat muşcăturile cele veninoase ale fiarelor. Dacă Crucea a deschis porţile iadului, dacă a dat la o parte bolţile cerului, dacă a redeschis intrarea în Rai şi a tăiat puterea diavolului, ce e de mirare că are putere asupra otrăvurilor, asupra fiarelor sălbatice şi asupra celorlalte de acest fel?
Întipăreşte-ţi deci în inima ta Crucea, strânge în braţe Crucea, semnul mântuirii sufletelor noastre! Crucea aceasta a mântuit lumea, a întors lumea la Dumnezeu, a alungat rătăcirea, a adus din nou pe lume adevărul, a prefăcut pământul în cer şi a făcut pe oameni îngeri. Din pricina Crucii, demonii nu mai sunt înfricoşători, ci uşor de dispreţuit. Nici moartea nu mai este moarte, ci somn. Din pricina Crucii, toate puterile care ne purtau război au fost aruncate la pământ şi călcate în picioare.
