Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de boală

 

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de boală

Facere a Părintelui nostru purtător de Dumnezeu, Ioan al Evhaitelor, al cărui acrostih este:

„Bolile mele tămăduiește‐le, Fecioară, al monahului Ioan”

Cântarea 1, glasul 8

Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l‐a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii și despărțind marea. Și pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l‐a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.»

Neputințele mele și bolile, tămăduiește‐le, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce, cu Pătimirile Lui, a purtat neputințele și bolile tuturor și pe Cel ce vindecă rănile.

Ceea ce ai născut, Stăpână, fără dureri, durerile mele și cumplitele chinuri și pătimirile cele mai groaznice care mă apasă și mă încolțesc din toate părțile, ușurează, ridică povara și prin cercetarea ta tămăduiește‐mă.

Slavă…

Întoarce‐mi jalea bolii mele în bucuria însănătoșirii, rupe sacul cel întunecat al răului meu obicei, Fecioară, și încinge‐mă cu bucuria strălucită a deprinderii celei bune și de veselie umple‐mă.

Şi acum…

Cuptorul învăpăiat al patimilor a aprins scânteile arzătoare ale bolilor celor stricătoare și mă arde cu cărbunii înfocați prin cele mai cumplite arsuri, dar dacă mă vei răcori tu, Stăpână, răcoarea ta va fi mie vindecare.

Cântarea a 3‐a

Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolții cerești și ai întemeiat Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, Cel ce ești marginea doririlor și întărirea credincioșilor, Unule Iubitorule de oameni.»

Fecioară, tu ai născut pe Dumnezeu cel minunat întru sfinți; pentru aceea, minunate fă milele tale cu mine, Preasfântă cinstită, și pe mine, cel deja mort din pricina durerilor nesuferite, viază‐mă, rogu‐mă.

Pe patul durerii zăcând îndurerat, pe tine te chem, Fecioară: Pleacă urechea ta spre mine, grăbește să mă mântuiești, grăbește să mă scoți din focul care acum arde mocnit inima mea.

Slavă…

Pe fiul cel cu minte pruncească, pe tânărul cel fără de rânduială, cu toiagul pedepsindu‐l, părintele cel iubitor îl înțelepțește, știu, Iubitorule de oameni, ci pe mine cel bătut după vrednicie, iarăși mă miluiește prin ceea ce Te‐a născut.

Şi acum…

Liman tare și ancoră sfântă și nădejde nezdruncinată, Stăpână, te‐am dobândit; pentru aceea, pe mine, cel învăluit de valurile ispitelor, îndreptează‐mă spre limanul cel liniștit al sănătății.

Cântarea a 4‐a

Irmosul:

«Tu, Doamne, ești tăria mea, Tu, și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce n‐ai părăsit sânurile părintești și ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.”

Tu ai izvorât izvorul tămăduirilor, uscând adâncul cel fără fund al bolilor, dăruind în dar putere celor ce bolesc, sănătate celor ce rău pătimesc; pentru aceea, pe mine, cel covârșit de cumplite boli și de amare neputințe, mă tămăduiește.

Ca să povestesc minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, și faptele tale minunate și să mărturisesc între fiii oamenilor minunile tale, cu totul lăudată, caută cu milostivire la mine, cel bolnav, și sănătate desăvârșită dăruiește‐mi.

Slavă…

Slobozire celor bolnavi fiind și sănătate la îndemână și vindecare, schimbare și răcorire celor cheltuiți în deznădejdi, în nenorociri și în necazuri, în cele mai amarnice chinuri și dureri neîmblânzite, îndură‐te, Stăpână.

Şi acum…

Cel ce ai purtat slăbiciunea firii omenești, Hristoase, pentru bunătatea Ta, slăbiciunile mele cele multe și bolile cu milostivire vindecă‐le, mult Milostive, având pe Preacurata Maica lui Dumnezeu înduplecându‐Te la aceasta, pe ceea ce curat Te‐a născut pe Tine.

Cântarea a 5‐a

Irmosul:

«Pentru ce m‐ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumină neapusă? Că m‐a acoperit întunericul cel vrăjmaș pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce‐mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.»

Cu stropirea îndurărilor tale, spălând întinăciunea bolii mele, dă‐mi mie, Stăpână, să mă bucur de curata sănătate, căci viața mea câte puțin se cheltuiește și nu‐mi este mie nădejde de mântuire.

Slavă…

În durere anii mei se scurg și în suspinuri viața mea se sfârșește, a slăbit puterea trupului meu, Stăpână. Căci s‐au tulburat oasele mele de‐atâta zăcut, pentru aceea miluiește‐mă.

Şi acum…

Pe tine ocrotitoare caldă și ajutor grabnic în necazuri te‐am agonisit, Fecioară, la sprijinul tău alerg, ușurează‐mi amarele chinuri și nesuferitele dureri și cum‐ plita suferință.

Cântarea a 6‐a

Irmosul:

«Adâncul păcatelor cel mai de jos m‐a înconjurat, ci «precum pe Proorocul Iona, scoate, Doamne, din stricăciune viața mea.»

Mai mare vâlvătaie decât cea a cuptorului Babilonului, mai arzătoare văpaie a încins materia păcatelor mele, care mă arde și mă topește și întețește înlăuntrul inimii arșițe mistuitoare.

Nor luminos picurător de har, Fecioară, plouă asupra mea râuri de vindecări care să‐mi topească fierbințeala arșițelor mele mistuitoare, răcorește‐mă, rogu‐mă și dă‐mi mie să mă întorc iarăși la sănătatea dintâi.

Slavă…

Izvor de apă vie, îndulcește apa amară și nestătătoare a durerilor și chinurilor și viforul patimilor trupului care cumplit mă înviforează, îmblânzește‐l, domolește‐l, oprește‐l, stinge‐l și inima o înseninează.

Şi acum…

Adoarme răstimpul durerilor și arșițelor, prin ne‐ adormita ta rugăciune, Fecioară, și fă să înceteze frigurile puternice, neîncetate și sălbatice ale acestora, căci și oasele mele s‐au zdrobit.

Cântarea a 7‐a

Irmosul:

«Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, și în rouă focul l‐au prefăcut strigând: Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule.»

Toată așteptarea, toată nădejdea mântuirii la tine o arunc, pentru aceea, întoarce‐mă din patul de boală, Stăpână, la sănătatea mea.

Fecioară, râu de vindecare izvorăște‐mi și cuptorul clocotitor, al arșițelor puternice stinge‐l până în sfârșit. Căci tu ai izvorât izvorul vieții dumnezeiești, râul cel dulce.

Slavă…

A ridicat văpaie fără de sfârșit multa fiere rea, care a făcut cenușă umezeala cea după fire, uscând precum lemnul nenorocita mea inimă.

Şi acum…

Singura bucurie a celor întristați, fiindcă și eu sunt necăjit, grabnic auzi‐mă, ia aminte la sufletul meu și nu‐ți întoarce fața milei tale de la mine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8‐a

Irmosul:

«De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându‐i pe aceștia mântuiți printr‐o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul, tineri, binecuvântați‐L, preoți, lăudați‐L, popoare, preaînălțați‐L întru toți vecii.»

Nou paralitic sunt, mort însuflețit, pe jumătate mort, zăcând jos, sunt aruncat la pat. Și mi s‐a făcut patul mormânt, Stăpână, mie celui slăbănogit de mâini și de picioare. Dar dacă vrei, numai prin cuvânt poți să mă mântuiești ca singură Maică a lui Dumnezeu și Fecioară Preacurată.

Înviforat cumplit de boli nevindecate, de cumplite neputințe, și patimi una după alta fără de vindecare, am ancorat ca la un țărm liniștit la limanul cel lin al milei tale, Fecioară. Potolește valul durerilor mele și fă să înceteze valurile muncilor.

Slavă…

Bucură‐te, izvor al bunătății, noianul bunătății, adânc al iubirii de oameni și al milei, fă minunată bunătatea ta și asupra mea și slobozește‐mă degrab, cu picătura milostivirii tale, din cea mai de pe urmă boală care mă stăpânește și mă vlăguiește.

Şi acum…

Râu al harului, scăldătoare a vindecărilor, potir ne‐ secat al bucuriei și al veseliei, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vindecă‐mă și pe mine, cel ce zac aruncat pe patul durerii, ca o povară neînsuflețită și amestecă mie băutura mângâietoare a sănătății.

Cântarea a 9‐a

Irmosul:

«Spăimântatu‐s‐a de aceasta cerul și marginile pământului s‐au minunat, că Dumnezeu S‐a arătat oamenilor în trup și pântecele tău s‐a făcut mai cu‐ prinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te măresc.»

Vindecă‐mă pe mine, cel ce bolesc în chinuri cum‐ plite, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de sămânță, pe Cel ce vindecă numai cu voia bolile trupului și ale sufletului, pentru ca, petrecând în sănătate, să te laud pe tine cu bucurie și să te cinstesc cu veselie și să te măresc cu voioșie.

Maică a Creatorului a toate, plăsmuiește‐mă din nou pe mine, cel cu totul zdrobit, și pe mine, cel aruncat și sfărâmat în țărână, ca o bună, ridică‐mă, căci toate le poți ca ceea ce ai născut, Fecioară, pe Stăpânul Cel puternic în putere și toate câte voiești pe toate le poți.

Slavă…

Îndreptarea celor căzuți și neputincioși, tăria și sănătatea și vindecarea, îndreaptă‐mă, Fecioară, și pe mine, cel neputincios și cu adevărat mult păcătos și căzut cu trupul, cu sufletul și cu duhul. Învrednicește‐mă de sănătate, Fecioară, și mântuire dobândește pentru mine.

Şi acum…

Slobozirea cea mai grabnică a celor bolnavi, mângâiere gata celor bolnavi, răcorire a celor ce rău pătimesc în nenorociri, caută cu milostivire la slăbiciunea mea și la multa mea rea pătimire și ia aminte la mine cu iubire de oameni și cu ochiul tău cel blând, Fecioară.