Cercetările referitoare la boala canceroasă și raportarea ei la alimentație au cuprins și personalul monahal din Muntele Athos, unde rezultatele au fost uimitoare, deoarece sănătatea mintală și fizică, riscul scăzut al bolilor cardiovasculare și longevitatea monahilor, situează această comunitate printre cele mai sănătoase din lume.
Cercetările referitoare la boala canceroasă și raportarea ei la alimentație au cuprins, într-o perioadă de mai bine de un deceniu (1994-2007) și personalul monahal din Muntele Athos, unde rezultatele au fost uimitoare, deoarece sănătatea mintală și fizică, riscul scăzut al bolilor cardiovasculare și longevitatea monahilor, situează această comunitate printre cele mai sănătoase din lume, fapt datorat și unui stil de viață echilibrat cu o alimentație modestă, dar sănătoasă. Aceștia consumă alimente proaspete din legume, fructe, boabe de leguminoase, cereale, completate – în zile speciale – cu grăsimi și proteine de bună calitate, provenite, pe lângă cele vegetale, din pește și fructe de mare, și nu din carne, care este interzisă.
Dar pe lângă aceste realități, specialistul urolog Harris Aidonopoulo, dorind să releve secretul acestor rezultate uimitoare, afirmă: „Cheia este dieta care alternează între zile cu și fără folosirea uleiului de măsline, plus o mulțime de proteine din plante”.
Ca vegetarieni, monahii athoniți consumă alimente cultivate de ei, care constau în: legume verzi, verdețuri, roșii, dovlecei, praz, vinete, măsline, linte, nuci, iar dintre fructe: piersici, smochine, mere și rodii. Doar ocazional, consumă pește și un pahar de vin roșu, produs de ei. Să mai reținem și faptul că folosesc plante și condimente pentru a înlocui sarea, iar uleiul de măsline, pentru a nu consuma unt.
„Călugării au perfecționat dieta tipic mediteraneeană – sesizează Maria Hassapidou, profesor de nutriție și dietetician de la Universitatea din Tesalonic – care este bogată în fructe, legume, ulei de măsline, pâine, cereale, păstăi și săracă în carne. [...] Pe Muntele Athos, [monahii] au făcut un pas înainte în această dietă, interzicând carnea și doar ocazional consumând pește, ceea ce înseamnă un conținut scăzut de grăsimi saturate și unul bogat de acizi grași omega 3, ambele contribuind la prevenirea apariției bolilor cardiovasculare.”
Un alt cercetător nutriționist, de data aceasta britanic, Claire Wiliamson, recomandă: „Folosirea boabelor de leguminoase ca sursă de proteine este ceva de la care am putea învăța cu toții. Avem tendința de a ne baza mai mult pe carne, pește, ouă și produse lactate pentru proteine. Boabele de leguminoase sunt diverse și furnizează multe fibre și fier”. Monahii le acumulează din consumul
de mazăre, fasole boabe, linte, bob, soia și năut.
Raportând această alimentație, cu tradiția ei de mai bine de o mie de ani, cu modul ei de preparare și consum, la sănătatea celor o mie cinci sute de monahi intervievați în perioada amintită, s-au înregistrat rezultate uimitoare care pot să fie de referință pentru populația Terrei, deoarece monahii athoniți, potrivit studiilor realizate, nu au fost depistați cu boli de inimă, stopuri cardiace, atacuri cerebrale, și nici sub incidența bolii Alzheimer. În ceea ce privește boala canceroasă, nici unul nu a devoltat cancer la plămâni sau la intestine, iar celelalte forme de cancer au fost înregistrate în rate neobișnuit de scăzute, cel de prostată situându-se, de pildă, la un procentaj de sub un sfert față de rata internațională.
Toate aceste concluzii, care uimesc pe omul contemporan, nu sunt altceva decât confirmări ale științei asupra roadelor postului creștin ortodox, dacă ținem seama de realitatea că alimentația și viața monahului este cea a unui post continuu și o străduință de a-și transfigura ființa sa dihotomică, iar odată cu aceasta de a-și spiritualiza și alimentația, mai ales în momentul consumului ei, pentru a fi restaurată și „bună foarte”, ca în starea paradisiacă inițială a omului.
