Eşti aici

Beneficiile consumului de pește!
 

Peştele este un aliment de bază încă din cele mai vechi timpuri. Până astăzi este considerat ca o sursă excelentă de componente nutritive, uşor digerabile, unele dintre acestea neputând fi oferite de nici un alt aliment. Conţine, în medie, 16-19% proteine, cu toţi aminoacizii esenţiali necesari organismului uman, are o mare valoare energetică, vitamine (A, B12, D şi E), săruri minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu, iod, zinc) şi un conţinut ridicat în antioxidanţi, inclusiv coenzima Q şi seleniu, care acţionează împotriva bolilor şi a îmbătrânirii.

Peştele este un aliment de bază încă din cele mai vechi timpuri. Iisus Hristos a împărţit „doi peşti şi cinci pâini la 5.000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii”, conform Evangheliilor după Marcu şi Matei. Până astăzi este considerat ca o sursă excelentă de componente nutritive, uşor digerabile, unele dintre acestea neputând fi oferite de nici un alt aliment. Conţine, în medie, 16-19% proteine, cu toţi aminoacizii esenţiali necesari organismului uman, are o mare valoare energetică, vitamine (A, B12, D şi E), săruri minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu, iod, zinc) şi un conţinut ridicat în antioxidanţi, inclusiv coenzima Q şi seleniu, care acţionează împotriva bolilor şi a îmbătrânirii.

Consumul raţional de peşte gras (somon, heringi, macrou, scrum bie, ton, sardine, calcan, păstrăv), cu cantităţi mari de acizi graşi polinesaturaţi Omega-3, scade nivelul colesterolului şi a trigliceridelor din sânge, prevenind apariţia unor boli cardiovasculare cum ar fi tensiunea arterială, riscul de infarct miocardic şi a accidentelor vasculare cerebrale, evită dereglările în ritmul cardiac, fibrilaţia atrială şi în sistemul electric al inimii, protejând împotriva bătăilor neregulate, care pot duce la deces subit. Are rol important în scăderea vâscozităţii trombocitelor, evitarea formării cheagurilor de sânge, reducere riscul diabetului zaharat şi conservă tinereţea arterelor prin păstrarea elasticităţii. Studiile făcute în rândul eschimoşilor din Groenlanda, mari consumatori de peşte oceanic, arată că populaţia înregistrează o rată scăzută de infarct miocardic, astm bronşic, diabet zaharat, boli autoimune, alergii şi psoriazis.

Universitatea Harvard (SUA) a demonstrat efectul pozitiv în prevenirea cancerului de colon şi a cancerului mamar, consumul de peşte protejează şi fumătorii de cancer pulmonar. La nivelul sistemului osos stopează procesele inflamatorii, (care duc la artrită reumatoidă), degradarea articulaţiilor, menţinerea densităţii osoase, prevenirea osteoporozei şi protejează împotriva fracturilor. Efectul asupra sistemului nervos constă din evitarea oboselii, a durerilor musculare şi a unor maladii degenerative grave (Parkinson, Alzheimer).

Consumul de peşte de către femeile gravide s-a dovedit benefic în dezvoltarea neuropsihică şi a inteligenţei copilului. Pentru sportivi, peştele este o excelentă sursă de proteine uşor asimilabile, utilizate la formarea ţesuturilor musculare şi la protejarea pielii. Uleiul de peşte echilibrează sistemul imunitar, măreşte rezistenţa organismului împotriva infecţiilor şi încetineşte procesul de îmbătrânire.

Consumat frecvent, la 2-3 mese pe săptămână, într-o cantitate totală de 200-400 g, uşor tratat termic sau fiert la cuptor, peştele se digeră mai uşor, mai ales de către vârstnici. Adaosul de lămâie sau oţet de mere favorizează coagularea proteinelor şi conservarea aminoacizilor. La vârstnici, persoanele bolnave şi femeile gravide se reduce doza săptămânală la maximum 200 grame.

În alimentaţie, cel mai frecvent recomandat este somonul pentru calitatea proteinelor şi conţinutul ridicat în acizi graşi Omega-3, componenţi necesari în sănătatea inimii, creierului şi pielii. Statisticile arată că japonezii deţin recordul mondial al longevităţii întrucât mănâncă de 3 ori mai mult peşte oceanic decât americanii.

Atenţie! Analizele au constatat că peştii graşi, oceanici înghit plante şi ape contaminate cu substanţe poluante (mercur, plumb, produse fitosanitare, particule chimice şi radioactive, nitraţi, nitriţi) precum şi unele virusuri (coxsackie, reovirusuri) prezente în apele mărilor şi oceanelor. Cel mai periculos este metilmercur, provenit din arderea cărbunilor în termocentrale, erupţii vulcanice şi din gropile de gunoi incendiate, care ajunge în apele maritime prin intermediul ploilor. Institutul de Cercetare a Biodiversităţii din Maine (SUA) arată că 84% din peştele oceanic conţine un nivel periculos de mercur, cu
efecte otrăvitoare asupra eritrocitelor din sânge, a creierului, rinichilor şi părului la consumatori. O contaminare mai mare s-a constatat la peştele-spadă, macrou, ton şi cod. Unele analize au arătat că peştele cel mai puternic intoxicat cu mercur este somonul norvegian.

Unele statistici arată că, pe plan mondial, se consumă anual 110 milioane tone de peşte din care 86 milioane tone provin din apele oceanice. Poluarea gravă a apelor cu mercur din ultimul secol a provocat o limitare treptată a consumului de peşte oceanic. Paralel, se constată extinderea procedeului de creştere a peştilor în ferme piscicole, mai ales pentru speciile somon şi păstrăv.

Aceştia sunt hrăniţi artificial cu făină de peşte şi cu adaos de pesticide şi antibiotice (cloram fenicol, nitrofurani, verde de malachit), unele cu acţiuni cancerigene şi neurotoxice. Sistemul artificial de hrănire modifică substanţial compoziţia cărnii. Astfel, somonul sălbatic are 5-7% grăsime în timp de somonul de crescătorie conţine 15-34% grăsime, cu ţesut adipos în care se acumulează toxinele.

Citește alte articole despre: pestele, alimente sanatoase